Vizitele lui Mitsotakis şi Erdogan în Cipru, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la Operaţiunea Attila, declaraţiile provocatoare de la Ankara, noul demers al secretarului general al ONU, noua întâlnire preconizată pentru septembrie la New York între Mitsotakis şi Erdogan în condiţiile insistenței președintelui turc asupra unei împărțiri definitive a Ciprului și semnele de întrebare legate de aspiraţiile lui Erdogan.
Cipru, o problemă încă fierbinte
Relaţiile de apropiere dintre Grecia şi Turcia mai degrabă se tulbură decât să se liniştească. În ciuda comunicării continue și a întâlnirilor repetate între premierul grec Kyriakos Mitsotakis şi preşedintele turc Tayyip Erdogan, încercarea de apropiere pare să fi ajuns să stagneze într-un echilibru la limită și posibil fragil (potrivit unor surse diplomatice).
După recenta întâlnire dintre cei doi lideri în marja Summit-ului NATO de la Washington, succesiunea evenimentelor ridică mai multe îndoieli decât certitudini la Atena. Noul element este revenirea pe masa de discuţii a problemei unificării Ciprului, la inițiativa premierului grec, care inițial la Washington și apoi la recentul Summit al Comunității Politice Europene de la Oxfordshire și-a exprimat speranța reluării dialogului pentru rezolvarea problemei sub egida ONU.
Neconcordanţe în atitudini cu privire la Cipru
Surse diplomatice estimează că se pregăteşte o nouă inițiativă a secretarului general al ONU, António Guterres, în perspectiva Adunării Generale a Națiunilor Unite din septembrie, de la New York. Acolo este de așteptat să aibă loc noua întâlnire între premierul grec şi președintele Turciei.
Totuși, asupra acestor demersuri planează semnul de întrebare legat de ce elemente noi ar putea apărea pentru a facilita o discuție, în condiţiile în care Turcia nu numai că nu manifestă nicio tendinţă de a-şi atenua retorica și atitudinea agresivă, ci insistă cu putere asupra unei împărțiri definitive a Ciprului, cu toate implicațiile pe care acest fapt le-ar avea asupra tuturor celorlalte probleme, de la discuțiile (teoretic) dorite cu privire la delimitarea Zonii Economice Exclusive și a platoului continental, până la rolul Turciei în regiunea Mediteranei de Sud-Est și încercările ei de a-și extinde influența în Orientul Mijlociu, într-o perioadă în care continuă războiul din Gaza.
Într-un timp foarte scurt, s-a constatat că recentele contacte Mitsotakis-Erdogan și mulţumirea pe care partea greacă o manifestă faţă de confirmarea lipsei tensiunilor din Marea Egee sunt în completă neconcordanţă cu tendinţele manifestate de Turcia. În contextul manifestărilor de comemorare (a invaziei turce din 20 iulie 1974 n.trad.) organizate de ciprioţii greci la Nicosia şi al festivităţilor organizate de ciprioţii turci în teritoriile ocupate din nordul insulei, Ankara a revenit la tactica ei obișnuită.
Acţiuni provocatoare coordonate
Printre altele, Ankara l-a luat în vizor pe ministrul grec al Apărării, Nikos Dendias, despre care a afirmat că urmăreşte „să facă o carieră politică semănând discordie între poporul grec și cel turc”.
Totodată, a organizat prezența unei flote de nave și ambarcaţiuni a Marinei Turcești în jurul Ciprului, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la operaţiunea Attila. Și, printr-o coordonare evidentă, Adunarea Națională Turciei a cerut recunoașterea internațională a aşa-zisei Republici Turce a Ciprului de Nord, cu emiterea în același timp de către Ankara a unei notificări Navtex în care zona maritimă de la sud de insula grecească Karpathos era prezentată drept „platoul continental turcesc”.
Vizitele în Cipru
Atena a anticipat că președintele turc va repeta în cursul vizitei sale în partea de nord ocupată a Ciprului ceea ce afirmă în fiecare an. De aceea premierul Mitsotakis a plecat sâmbătă la Nicosia pregătit să răspundă și să insiste asupra respectării legalității şi a rezoluțiilor ONU, dar și să caute oportunități de reluare a contactelor pentru soluționarea problemei reunificării Ciprului.
Potrivit unor observatori și diplomați, scopurile urmărite de cele două părți sunt destul de evidente și nu lasă loc de prea multe interpretări. Guvernul grec insistă să-și afişeze atitudinea consecventă față de dreptul internațional și principiile legitimității, căutând (după cum declară, cel puțin) demararea unui nou proces de rezolvare a problemei unificării Ciprului pe baza unei federații formate din două regiuni şi două comunităţi, iar Guvernul de la Ankara, pe de altă parte, este clar că nu se va clinti de la pozițiile sale cu privire la împărţirea insulei, iar dacă și când va accepta să vină la masa discuțiilor, va insista să obţină concesii din partea Greciei în toate domeniile.
Care sunt marjele de manevră ale Atenei?
Având în vedere modul în care acest proces se desfășoară pe toate fronturile, marea întrebare care începe să fie pusă de surse diplomatice și militare este care va fi următoarea etapă. Cum ar putea evolua discuțiile bilaterale și pentru cât timp mai pot rămâne fără tensiuni? După cum s-a subliniat, o problemă crucială ce ar trebui examinată de conducerea și diplomația greacă este ce marja de manevră are Atena în cazul în care nu se înregistrează absolut niciun progres, iar Turcia decide la un moment dat să revină la tactica de escaladare a acţiunilor provocatoare.
Din această perspectivă, aceleași surse insistă că nu ar trebui să existe iluzii în ceea ce privește tactica Ankarei. Erdogan apare moderat și precaut în întâlnirile sale cu Kyriakos Mitsotakis, dar acest comportament nu este în concordanţă cu nicio altă manifestare a strategiei turceşti.
În aceste condiții, după vizitele celor doi lideri în Cipru urmează o perioadă considerată ca fiind critică pentru desfășurarea și esenţa discuțiilor, atât la nivel bilateral, cât şi internațional, cu privire la problema reunificării Ciprului. Potrivit estimărilor unor factori politici cu experiență, datele legate de incertitudine și instabilitate sunt mai multe în acest moment decât speranțele rezonabile cu privire la un posibil progres și o evoluţie benefică din punct de vedere național, iar acest lucru ar trebui să predomine în evaluările și planurile guvernului grec.
Parametrul american și problema Cipru
Cel mai important factor de incertitudine îl reprezintă evoluția politică din SUA, având ca orizont alegerile prezidențiale din noiembrie și preluarea puterii de către următorul președinte la începutul anului 2025.
Dinamica profilată a lui Donald Trump și experiența mandatului său anterior și a relației privilegiate pe care a cultivat-o cu Tayyip Erdoğan sunt abordate împreună, ca o condiție care ar putea schimba dramatic atmosfera și ar putea duce la evoluţii de un alt tip.
Acest fapt este luat în considerare cu prioritate la Atena și Ankara, dar, în același timp, este văzut de observatori și diplomați drept un parametru care ar trebui să prevină orice fel de mișcări pripite, potrivit To Vima.
(Traducerea: Carolina Ciulu, RADOR RADIO ROMÂNIA)