În limbajul politic, problema cipriotă figurează ca  „o serie de ocazii pierdute”. Și chiar este adevărat: Ciprul și Greciaau avut de mai multe ori ocazia de a rezolva această problemă națională, dar mereu s-a întâmplat ceva și, precum miticul Sisif a cărui piatră cade mereu la poalele muntelui, chiar înainte de a ajunge în vârf, o luăm din nou de la zero, se arată într-o analiză publicată de imerisia.gr.

Așadar, pornim din nou de la zero, după mulți ani în care partea cipriotă turcă s-a abținut de la a avea orice comunicare cu conducerea oficială a Republicii Cipru. După eșecul negocierilor din 2017 de la Crans-Montana, Elveția, discuțiile pe tema Ciprului au fost întrerupte, iar, între timp, partea turcă și-a cimentat poziția, de acum de neclintit, a „soluției” creării a două state, adică împărțirea de jure a insulei.

Întâlnirea informală de la New York

A fost nevoie să se mobilizeze însuși secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, și a fost nevoie ca diverse centre de putere ale lumii să exercite presiuni asupra Turciei și a ciprioților turci pentru a avea loc întâlnirea „informală” de ieri, de la New York, dintre președintele Republicii Cipru, Nikos Christodoulidis, și liderul turco-cipriot Ersin Tatar.

Desigur, această întâlnire nu a avut rezultate substanțiale și de altfel nimeni cu simțul realității nu se aștepta la așa ceva. Scopul a fost de a face un prim pas și el a fost făcut. Acum scopul este să avem continuitate. De aceea la dineul dintre Guterres, Christodoulidis și Tatar s-a discutat despre posibilitatea repetării întâlnirii informale, dar într-un format diferit.

Partea turcă dorește ca acest format de trei să fie extins la cinci, cu participarea Greciei și Turciei. Autoritățile de la Nicosia nu sunt de acord însă, pentru că acest lucru ar face ca Republica Cipru să fie echivalentă cu așa-zisul stat turco-cipriot.

Dacă însă s-ar organiza o întâlnire „multilaterală” sub conducerea lui Guterres, cu participarea celor trei țări garante (Grecia, Turcia, Marea Britanie), atunci poate că Christodoulidis și Tatar ar putea completa lista participanților.

Dacă se va întâmpla acest lucru, va însemna și reluarea efectivă a negocierilor, caz în care este de așteptat să fie activat raportul emisarului special al secretarului general al ONU, María Ángela Holguín, raport care nu este cunoscut de cele două părți.

Decizia formatului MED9

Nikos Christodoulidis a venit la întâlnire având ca atuu și recenta decizie a celor nouă țări mediteraneene ale Uniunii Europene (MED9), care solicită o soluție bazată pe rezoluțiile ONU. În mod evident, președintele cipriot beneficiază de sprijinul Atenei, iar într-o scurtă oprire la Londra, în drum spre New York, Nikos Christodoulidis s-a întâlnit cu premierul britanic Keir Starmer, care l-a asigurat că și țara sa rămâne pe poziția ca problema Ciprului să fie rezolvată pe baza rezoluțiilor ONU.

Cu toate acestea, Ersin Tatar nu pare deloc descurajat, declarând ferm că discuțiile nu se vor relua dacă „nu sunt acceptate drepturile dobândite ale ciprioților turci” și dacă nu sunt îndeplinite „condițiile clare și lipsite de ambiguitate” ale părții turco-cipriote.

Totuși, în politică este absolut valabilă maxima istorică a lui Heraclit: „Totul este fluid”. Până la urmă și Tayyip Erdogan a spusa celebra vorbă „nu Mitsotakis”, dar apoi a avut șase întâlniri cu premierul grec în decurs de un an. Dezideratul a fost să se facă un fel de nou început în problema cipriotă printr-un contact între cele două părți și asta s-a întâmplat miercuri, la New York. (Traducerea-Rador)