”A treia resemnare” celebra povestire a lui Gabriel Garcia Marquez scrisă în 1947 are ca idee principală contradicțiile între senzațiile angoasante, descrise cu mult talent, ale unui mort aparent din copilărie, dar care a continuat să crească în sicriu, până la ajunge să fie să fie înspăimântat de amenințarea propriei descompuneri a trupului, dar mai ales de groaza de a fi înmormântat.
”Cadavrul viu” din povestirea lui Marquez definește, cred, cum nu se poate mai bine starea a ceeace a mai rămas din ceeace a fost o dată Partidul Brătienilor. În timp ce partidul moare, sufocat de renunțarea ”pas cu pas” la principiilor liberale, actuala conducere cu o autosuficiență de neînțeles, joacă, parcă într-un film S.F., trăind într-o lume paralelă.
Nicolae Ciucă și-a anunțat intenția de a se înscrie în cursa pentru Cotroceni, de anul viitor. Președintele partidului a declarat că este dispus să-și ”asume” să candideze din partea PNL.
PNL trebuie să își asume obiectivul principal câștigarea alegerilor prezidențiale”, a spus și Dan Motreanu. Pînă aici e bine. Dar problema este, totuși, alta: așa-zișii liberali par a nu mai face diferența între termenii pe care îi folosesc în discursul public. E o mare diferență între ”a spune”, ”a declara” ”a asuma” ”a exprima” și ”a face”, efectiv. Folosind toate aceste cuvinte fără să le înțeleagă sensul profund, ne dau senzația unui scuipat în ochi.
În vreme ce Nicolae Ciucă ”își asumă” candidatura la alegerile prezidențiale, membrii PNL ”și-au exprimat” nemuțumirea față de colegii din coaliție, PSD. Unul dintre cei care i-a criticat pe social-democrați a fost europarlamentarul Rareș Bogdan. Acest s-a arătat deranjat de ironiile lansate de colegii de coaliție la adresa liberalilor. De altfel, Rareș Bogdan s-a poziționat pe linia majorității liberalilor, nemulțumiți de coaliție.
Nicolae Ciucă, prezidențiabilul PNL
Alți lideri PNL au ”spus” că PSD-ul că îi dă deoparte de la guvernare și încearcă „să-i sufoce”. Ei mai ”spun” că, deși decontează pentru această coaliție, nu au nici un beneficiu. Social-democrații monopolizează guvernarea în totalitate, ”spun” liberalii. Iar Marcel Ciolacu își scoate în față doar proprii miniștri, s-au plâns liberalii în fața lui Nicolae Ciucă.
„S-au convins toți că socialiștii doar ne țineau adormiți si fără reacție, doreau să ne adoarmă, să ne sufoce încet si sigur”, ”a spus” un alt lider PNL, pe linia declarațiilor lui Rareș Bogdan.
În fața acestor nemulțumiri, Nicolae Ciucă a ”cerut” colegilor de partid să dea dovadă de răbdare la guvernare. El a spus că liberalii, în coaliție, garantează stabilitatea României.
„Din punct de vedere politic cred că am fost suficient de răbdători și vă cer să avem în continuare capacitatea de răbdare la guvernare și atitudinea față de campania electorală și competiția pentru 2024. Noi ne tot asumam echilibrul si responsabilitatea din partea PNL, dar nu fara ca ceilalți să țină cont de această onestitate și trăsătură de caracter pentru ce înseamnă stabilitatea României și exercitarea actului de guvernare. Sigur că vom fi mereu responsabili și echilibrați că așa suntem noi. Dar nu vom accepta altceva decât tot responsabilitate și onestitate de la orice partener”, a spus Nicolae Ciucă.
În fața acestor cuvinte ”de tablă”, nu poate să nu te apuce o greață liniștitoare. Aștepți să te cuprindă voma, cu gândul că, așa cum se știe, o dată ce ai vomat, stomacul se liniștește.
Măi, să fie!
Asta cred mai marii liberali (împreună cu grupul tinerilor, din ce în ce mai docil și tăcut!!!) că așteaptă electoratul liberalilor?
Nu a fost destul lungul drum presărat cu resemnări al celor care votau PNL?
Pare că șefii de azi ai acestui partid plutesc în neant. Dacă ar avea curajul de a-și consulta propriul public ar constata că lucrurile stau rău, dacă nu foarte rău. Mai întâi cei pentru care Partidul Național Liberal și întreaga sa moștenire istorică a acestuia însemna ceva, au trebuit să fie scuipați și să sufere un lung șir al resemnărilor dureroase. Mai întâi a fost cea în care s-au tezit în propriul partid cu moștenirea securistă și odioasă a lui Traian Băsescu. Apoi, resemnarea de a-l avea ca președinte pe d-lui Orban, un ”liberal”, fiu de securist, care a fost întotdeauna angajat la stat, cu tot ce a însemnat asta, mai ales tunurile financiare din Pandemie.
Votanții și admiratorii acestui partid au fost din nou puși în fața unei resemnări dureroase: aceea de a vedea cum o dată cu intrarea (ca un anus contra naturii) sub influența PPE, liberalii români s-au descotorosit pe nesimțite și cu nesimțire de particula ”Național”.
Conducerea actualului PNL a făcut tot posibilul să nu comenteze, și să ”îngroape” mediatic discursul d-lui Eduard Hellwig, liberal autentic, pe atunci director al SRI, care afirma într-un discurs memorabil la UBB Cluj, următoarele: ”…cred că un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat și de cei care au grijă să gândire democratică și echilibrată în state occidentale, inclusiv în România viitorului . Voi, cu deschiderea și educația de care vă bucurați, definit un nou sentiment de mândrie, un patriotism occidental, al cetățeanului român conectat la valori democratice europene și aspirații globale. Multe, în același timp, prin participarea și implicarea, să pună presiune pe cei din jur, pe instituții, pe restul societăților, pentru ca lucrurile în care credeți să se întâmple. (…) Eu, din păcate, am văzut mulți prieteni din facultate care au renunțat la ideile generoase pe care le susținem când eram studenți, de dragul unor compromisuri pentru putere. Aşa ceva trebuie evitat! (…)
Într-o astfel de discuție, într-un astfel de moment, ne întoarcem mereu spre rădăcinile pe care le avem . Educația din familie, școala, experiența de viață nu formează și ne modelează, dar de multe ori suntem atât de ancorați în cotidian și în rutină și uităm să privim tabloul de ansamblu.”
Din nou liberalii onești s-au resemnat când Rareș Bogdan s-a revoltat public în plenul Parlamentului European împotriva tratamentului discreționar la care este supusă România, acesta nu numai că n-a fost susținut de conducerea PNL, dar a mai și fost apostrofat și taxat ca ”naționalist”. Ceeace se deduce a fi ceva rău pentru un fruntaș liberal…
Au urmaut apoi în avalanșă, resemnările în fața dezastrelor Câțu, (omul prin care aripa userist-neomarxistă s-a împuternicit în PNL), împrumuturi niciodată explicate, PNRR, care după cum se vede aduce dezastrul major al economiei românești, ascuns românilor, secretizat, conceput în laboratoarele neomarxiste ale USR - Ghinea - Bruxelles, în care ne-am angajat să ne închidem resursele de cărbune și să nu avem pretenții în a ne susține agricultura. Câțu- (inteligenta mamă a d-lui) - Vâlceanu, oribilul Virgil Popescu - OMV, cel cu sărăcirea românilor prin ”aranjamentul” odios al scumpirii energiei, iar recent d-l Marcel Boloș - blestemat popă neomarxist, propus și susținut puternic ca ministru de alt neomarxist notoriu, dl. Ilie Bolojan. Cel cu întâlnirile secrete cu dna Maia Sandu. Cea de la Soros Chișinău.
Distrugerea capitalului românesc, a industriei mici și mijlocii cei care de obicei susțineau liberalismul se vor lega inexorabil de PNL, cu concursul acestor infiltrați USR în partidul Brătienilor. Au fost și alte resemnări la care au fost supuși adevărații liberali, din care mulți n-au carnete de partid, dar de la care conducerea actuală a PNL așteaptă voturi. Nu știu cum s-or fi resemnat când ”s-a hotărât„ intrarea PNL în coaliția cu PSD-ul adus de dl Ciolacu în siajul neomarxismului dictat PSD-ului și lui însuși, de la Bruxelles. Acești șefi liberali așteaptă voturile celor cărora le-au distrus afacerile, le-au încălcat dreptul de a-și folosi proprii bani - proprietatea lor inalienabilă. Le vor primi, cu siguranță…
După schimbarea din Decembrie 1989 filosoful Petre Țuțea s-a înscris în PNL.” Acest partid are dreptul să guverneze pentru că a creat statul modern. Războiul de Independență - ei! Războiul României Mari - ei! Pentru mine, România Mare e o operă de Cațavenci, de liberali - care în secolul trecut erau Cațavenci. Ei s-au rafinat trecând prin școala culturală a Junimii, adică a conservatorilor. Liberalii sunt creatorii statului și societății românești moderne, ai templului judecătoresc de gust. Dacă l-aș întâlni pe Cațavencu pe stradă i-aș zice - Omagiile mele, stimabile domn! Că a îndrăznit să facă progres. Sigur, procesul era o fatalitate. Există o lege a imitației: inferiorul îl imită pe superior. Așa că am fost siliți să imităm Apusul Europei. Trebuie să vă mărturisesc că dacă nu erau liberalii, eu eram văcar român. Prima școală au făcut-o Goleștii liberali. Și faptul că eu de la plug m-am dus, așa, de-a bușilea până la ”Critica rațiunii pure”, e opera Cațavencilor, nu?”
A rezistat și s-a rafinat ”Cațavencul liberal” descris de Țuțea, de la Dinicu Golescu, trecând prin Junimea Conservatorilor, apoi la lumina marii culturii a Europei Creștine. Dar va muri sufocat azi, când liberalii autohtoni sunt tot mai aproape de neomarxismul useristo-pesedist…