Acuzațiile făcute de data aceasta la adresa Ducilor de Sussex sunt mai grave ca niciodată și vin din partea jurnalistei Rebecca English și a biografului regal Anna Pasternak, nimeni alta decât strănepoata scriitorului rus Boris Pasternak, autorul faimosului roman Doctor Jivago.

În documentarul„William și Kate. Prea bine ca să fie adevărat” („William and Kate. To good to be True”) difuzat de Channel 5 se afirmă că sentimentele dominante între William și Harry sunt invidia și gelozia. Prințul Harry și-ar fi invidiat întotdeauna fratele pentru destinul său regal. În ceea ce-l privește, prințul William s-ar fi simțit copleșit de responsabilitățile  pe care va fi silit să și le asume la un moment dat și s-ar fi întrebat dacă are cu adevărat stofă de rege.

În aceste condiții, Anna Pasternak susține că Harry ar fi fost încântat să ocupe locul destinat fratelui său. Acest lucru ar fi creat fricțiuni între ei. Neînțelegerile s-ar fi manifestat încă din copilărie, iar revolta pe care o simțea l-ar fi făcut pe prințul Harry să ducă o viață agitată, plină de petreceri și  băutură.

Potrivit documentarului difuzat pe canalul 5, Meghan Markle ar fi „profitat” de această gelozie mai mult sau mai puțin latentă dintre William și Harry. Ducesa de Sussex ar fi sperat ca William  să renunțe definitiv la tron, permițându-i lui Harry să domnească, iar ea să devină regină sau prințesă consoartă. Documentarul susține că cea mai mare aspirație a lui Meghan Markle era să poarte coroana și să devină una dintre cele mai cunoscute persoane din lume.


S-a aflat ce-i lipseşte cel mai mult lui Prinţul Harry în Los Angeles


Cum, însă, presupusa ambiție a fost blocată de dreptul dinastic al prințului William, care este acum adult și hotărât să-și asume responsabilitatea de a domni într-o bună zi, Meghan Markle, deja căsătorită și însărcinată cu Archie, nu a mai avut ce face.

„Visul ei de glorie s-ar fi destrămat în fața realității și acest lucru ar fi dezamăgit-o, determinând-o să plece din Londra. I-ar fi fost imposibil să accepte că Kate Middleton a fost cea care a ocupat locul despre care, într-un fel, a simțit că este al ei. Adevăr sau minciuna? Nu știm. Cu siguranță, acuzațiile făcute în documentar sunt grave și în absența certitudinilor trebuie luate cu o anumită detașare”, notează jurnalista Francesca Rossi în Il Giornale.