Moștenitorul Coroanei Britanice, Prințul Charles, este considerat de-acum ca unul de-al nostru. Vine în fiecare an în România. Uneori chiar și de două ori. După ce termină întâlnirile oficiale, se retrage la casa lui, una dintre casele lui, din Transilvania. Pentru oamenii locului, din Viscri, Saschiz și Valea Zălanului, apariția prințului nu mai este ceva de pus năframa la gură a mirare.

Valea Zălanului. Stau la poartă și privesc în zare. Poate le vin copiii răspândiți în lumea largă. Un nor de colb la orizont îi anunță că ceva vine. Nu-s copiii, e prințul. Se oprește, le dă binețe. Roji, că e mai curajoasă de când i-a făcut prințului pancove, îl ține din drum. „Și, zi așa, majestate, s-o însurat și ăla mic!” „S-o însurat, ce să facă? I-o vinit vremea.” „Să le dea Dumnezeu sănătate și copii mulți, că faină muiere și-o găsit.” „D-apăi, doamna Camelia îi bine?” „E bine, toți sunt bine.” Sare și Ilonka. „Bun băiet, Heri al dumitate. Amu-s 6 ani, când o fost aici, de l-o trimis bună-sa cu lăucostul, s-o plimbat prin tăt satu. Așa cum faci dumneata. Populari oameni sunteți, ptiu să nu vă deochi!”„No, sara bună, mă oameni buni, mă duc să văd de casă.”

Dialogul este, desigur, imaginar, dar nu ar fi exclus să aibă loc. Prințul Charles este apropiat de oameni și de loc. Dacă dăm la o parte coperta cu povestea idilică cu prinți și prințese, descoperim în Valea Zălanului un imperiu. Unul de glod când plouă și unul de praf când e uscat. Acolo domnește unul dintre cei mai mari iubitori de România. Într-un sat sărac lipit pământului în care mai sunt o sută de suflete.

 

Foto: lipa-lipa.ro

„Prințul Charles ne-a făcut un mare dar. Un brand. Nu am știut ce să facem cu el, ne-am bătut joc”, a spus cu amărăciune fostul primar din Valea Zălanului, Kasleder Jozsef . A fost primar 12 ani. S-a bătut cu morile de vânt să facă din sat o perlă. A renunțat. Și la primărie și la luptă. Stă și se uită la sărăcie. În Valea Zălanului sunt multe case văruite în albastru de Mândră Mărie. Un albastru intens și frumos. Pe vremuri asta făcea diferența între boieri și slugi. Albastru de Mândră Mărie era culoarea caselor slugilor.

Casa prințului este chiar la numărul 1. Are porți înalte și mulți copaci în jur. Oricum, oamenii știu ce este acolo. „Prima e o casă, o cocioabă, ca bojdeuca lui Creangă. Lăsată așa cum era pe vremuri. Apoi, e o casă de tip secuiesc și una mai mică unde e și bucătăria. În curte are un chioșc de vară”. Nimic deosebit. Mai are și alte case, dar asta e cea mai arătoasă.

Dimineața, prințul Charles iese odată cu ciurda. Sau când ar fi trebuit să iasă ciurda, că nici vaci nu mai sunt. O ia pe câmp, pe coama muntelui. Îi place să se plimbe singur, să admire florile. „Aici există o biodiversitate cum nu mai vezi nicăieri. Există flori care în alt loc nu mai există. Totul crește sălbatic, totul miroase a ceva divin. Dar când îți muți privirea de la pajiști la sat și vezi cât de subdezvoltați suntem, piere orice bucurie. Mereu am întrebat și pe la București: de ce nu facem nimic cu bogăția asta? Îl avem aici pe prinț, avem numele lui. Avem ape minerale naturale, care se se risipesc în pământ, avem ceva după care tânjesc mulți. Nu, ei vor turism de Valea Prahovei, cu aglomerație, manele și kitsch-uri. Nu avem ce face, suntem prea mici. Minunea cu prințul ține câteva zile. El pleacă, noi rămânem aici în glod și în praf”, a spus fostul primar.

Am întrebat în dreapta și în stânga despre contele Kalnoky, care îi administrează bunurile lui Charles. Stă aproape, în Micloșoara. Și el chiar a clădit acolo un imperiu turistic. „Acum cred că nu mai sunt așa apropiați. Kalnoky vrea să vină turiști străini să le arate sărăcia din România. El nu e ca Charles. I-a cumpărat două hectare de teren pentru nepot, pentru prințul George pe Valea Zălanului ca să-l îmbune, dar nu cred”, ne-a spus un apropiat al celor doi.

Fie că este adevărată această versiune, fie că nu a avut timp, dar de data aceasta prințul Charles nu l-a vizitat pe conte. De la Valea Zălanului s-a dus la Viscri. Cât timp îl vizita pe conte nu mergea la Viscri.

 

La Viscri, la sediul fundației sale caritabile, l-au așteptat zeci de fermieri din toate zonele țării. Ei au așternut în curte produsele cu care au venit. Este binecunoscut faptul că prințului îi plac foarte mult produsele românești și nu se poate abține să nu guste din toate. Prințul Charles ar vrea ca anul viitor, când Sibiul va deveni Regiune Gastronomică Europeană, să poată participa și să promoveze produsele testate și recomandate de fundația sa.