Pe 17 martie 1948, reprezentanţii Belgiei, Franţei, Olandei, Luxemburgului şi Marii Britanii semnau Tratatul de la Bruxelles, document ce a stat la baza creării Uniunii Europei Occidentale (UEO).
Tratatul de la Bruxelles consfinţea crearea structurii de apărare şi securitate europeană (cunoscută şi sub denumirea Uniunea Europei Occidentale). La momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht, 7 februarie 1992, actul fondator al Uniunii Europene, structurile specializate de securitate şi apărare ale Uniunii Europei Occidentale au fost treptat integrate instituţional la nivelul Uniunii Europene.
Rolul UEO la momentul creării sale viza apărarea colectivă şi alături de Alianţa Nord-Atlantică reprezenta cadrul instituţional de securitate care să facă faţă ameninţării sovietice, în timpul Războiului Rece. În contextul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi al progreselor instituţionale ale Uniunii Europene, la 1 aprilie 2010 a fost anunţată, în mod oficial, la Bruxelles, dizolvarea acestei structuri, potrivit Agerpres.
În Tratatul de la Lisabona există un articol 42, punctul 7, care stipulează că în cazul unei agresiuni armate împotriva unui stat membru pe teritoriul său, toate celelalte state membre trebuie să-i acorde ajutor şi asistenţă, prin toate mijloacele care stau în puterea lor. Prevederile acestui articol sunt în fapt conţinutul Articolului 4 din Tratatul UEO, din 17 martie 1948, care oferea în spiritul principiului muşchetarilor ca celelalte state membre să ia măsurile necesare, inclusiv sprijin militar şi logistic, pentru apărarea statului membru ce fusese supus unei agresiuni din partea unui terţ.