„Evenimentul zilei” vă oferă ultimul episod din cartea lui Ion Cristoiu, „Prin Cuba lui Fidel Castro”, care va apărea în februarie 2015

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, nu toți bărbații străini merg în vacanță în Cuba. Cei care vor să rămînă credincioși nevestelor de acasă sau care vin cu nevestele în insulă pot fi agasați de fenomenul Jineteras. Mai ales că-n Cuba se manifestă și ceea ce specialiștii numesc jineterismo - agățarea străinilor de către localnici pentru a se pricopsi cu ceva sau pentru a-i înșela pur și simplu.

Ce înseamnă jineterismo

Jineteras nu pot fi înțelese în afara unui fenomen mult mai amplu, specific Cubei din ultimele două decenii, denumit jineterismo (agățarea sau trăirea pe spatele occidentalilor).

The Office of American Citiziens Services and Crisis Management, agenție guvernamentală a SUA, specializată în informarea călătorilor americani peste hotare, îi avertizează pe cei care merg în Cuba asupra fenomenului jineterismo:

„Jinetero e un «jocheu» de stradă, specializat în escrocarea turiștilor. Mulți jineteros vorbesc engleza și caută să pară prietenoși, oferindu-se să te servească în calitate de ghizi, ori să-ți faciliteze procurarea de țigări ieftine, pe sub mînă, de exemplu.”

Un volum intitulat semnificativ „Cuba - Culture Smart!: a quick guide to customs & etiquette” („Cuba - Culture Smart!: scurt ghid al obiceiurilor și etichetei”) de Mandy Macdonald, Editura Kuperard, 2006 avertizează:

„Hărțuitorii (jineteras/os) care încearcă să-ți vîndă ceva (sex, marijuana) ori să obțină ceva de la tine aproape pe gratis (îndeosebi valută) au devenit, din nefericire, simbolul Cubei.

Femeile singure sînt țintele preferate

Mulți cubanezi sînt drăguți și ospitalieri și multe incidente – furt sau hărțuire de către jineteros sînt rezolvate sau prevenite prin intervenția unui trecător.”

Alți călători susțin însă că jineterismo nu e chiar așa o problemă pentru turiștii veniți în Cuba.

Un călător anonim semnează în Cuba Plane Reader, aceste precizări:

„Hărțuirea cubaneză nu e o problemă, pentru că și cubanezii urăsc asta la fel de tare ca și turiștii. Față de alte țări sărace, un simplu «No, gracias» – e suficient.”

Totuși autorul se lansează în cîteva amănunte prețioase despre hărțuirea de către jineteras:

„Principalul cîmp de acțiune al hărțuirii e piața neagră a trabucurilor, o escrocherie care merită osteneala față de cei interesați în așa ceva. O cutie de 25 de trabucuri Romeo&Julieta, or, favoritele Cohiba ale lui Fidel Castro, costă la fabrica de stat de la 250 până la 350 de dolari, pe cînd pe stradă, chiar și în general autentice, merg între 35 și 50 de dolari, depinzînd de negocierea individuală. În acest fel supraviețuiesc cubanezii. Furînd de la Patronul lor, care e Guvernul.”

Volumul „Sun, Sex, and Gold. Tourism and Sex Work in the Caribbean” („Soare, Sex și Aur. Turism și Sex Work in Caraibe”), publicat de Kamala Kampadoo la Editura Rowman & Littlefield, include studiul Back to the Future? Women, Race and Tourism in Cuba (Înapoi în Viitor? Femei, Rasă și Turism în Cuba) de Nadine Fernandez. Autoarea conferă termenului jineterismo un sens și mai larg:

„În textele dedicate turismului în Cuba, jineterismo e folosit pentru a descrie o bandă largă de activități referitoare la hărțuirea turiștilor (incluzînd vînzarea pe sub mînă de țigări, rom, bijuterii de coral etc.), furnizarea de servicii de taxi sau accesul la «autentice» ritualuri de Santeria, ori pur și simplu a servi ca ghid informal, în schimbul unui prînz sau a unui cadou din partea turistului.

Separat de acest nivel de afaceri de stradă, termenul este, de asemenea, frecvent folosit în afara spațiului turistic, pentru a desemna orice activitate generatoare de dolari ori în conexiune cu străinii. De exemplu, intelectualii care-și aranjează astfel lucrul încît să obțină invitații la conferințe peste hotare sau care-și vînd scrieri-le pe dolari sînt, de asemenea, ziși ca făcînd jineteando (cînd am lansat observația asta la o recentă conferință academică în Cuba, încăperea s-a umplut de hohotele de rîs nervoase ale «vinovaților»).

Pe scurt, în cel mai larg sens, jineterismo vizează orice activitate a unui angajat cu salariu, care generează valută ori posibilitatea de a călători în străinătate.”

Fenomenul e atît de izbitor încît toate ghidurile simt nevoia să-l abordeze sub forma unei alerte. Iată cum glăsuiește unul sub titlul „Apropo de jineterismo”:

„De la Times Square pînă la Piața Roșie, fiecare colț al lumii are proprii agățători de străini. Dar una sînt vînzătorii care-și strigă marfa și alta jineteras/os. În realitate, șmecherii cubanezi nu sînt la fel de insistenți ca cerșetorii marocani sau la fel de disperați ca orfanii din Rio de Janeiro.

Ei nici n-ar trebui să fie agățători de străini

Beneficiază de locuințe, de educație, de îngrijire medicală și de mîncare, grație guvernului. OK, proteina de soia nu e un biftec și nici cafeaua de dimineață. Dar cubanezii nu agață străini pentru a supraviețui, și asta le permite să vă seducă făcînd ceea ce fac ei cel mai bine: fiind prietenoși, ghiduși și, da, săritori.

Dacă scrisorile cititorilor și experiența personală dovedesc ceva, atunci jineteros sînt mizeria numărul unu a unei călătorii în Cuba.

Iată cîteva sfaturi oferite de ghiduri turistului străin pentru a face față hărțuirii de către jineteras:

● Fii atent la cine e în jurul tău în timp ce te apropii de o casă particulară (B&B de tip cubanez) sau de un paladar (restaurant particular): e posibil ca unul să ți-o ia înainte și să sune sau să bată la ușă, după care să-ți pretindă comision.

● Dacă aveți nevoie de o adresă, întrebați o mamă, un copil sau un vînzător.

● Dacă se apropie cineva în timp ce beți o bere cu un prieten, spuneți-i delicat că sînteți în toiul unei conversații și că preferați s-o continuați. În mod implicit, trucul merge și dacă spuneți: hei, mă întrerupeți!

● Formule care vă pot ajuta: „No, gracias, no necesita nada” (Nu, mulțumesc, n-am nevoie de nimic!); „Por favor, no me moleste” (Vă rog, nu mă deranjați!) și „No me interés. Tango habitacion/ paladar ya” (Nu sînt interesat. Am deja o cameră în care să stau/ restaurant în care să mănînc).

● Tipii mai agresivi pot auzi ceva mult mai direct, gen „dejame caño!” care e fără echivoc în termeni cubanezi.

● „De unde ești?” e cea mai uzitată formulă de abordare și o veți auzi peste tot. Dați semnele unei conversații menite a stopa pe agățători. Răspundeți: Islanda, Irak, CIA sau Marianao (prestigioasă, respectată zonă a Havanei, cu ambasade și reședințe de lux).

● O altă formulă comună de agățare e cum te numești? Femeile pot răspunde: casada, felizmente (în chip fericit, măritată), pentru a avea un efect bun, doar folosiți-vă imaginația.

● Dacă realmente vă preocupă să nu fiți hărțuiți, aveți în vedere să stați în zone preponderent rezidențiale (de exemplu Vista Alegre, în Santiago de Cuba, ori Playa Miramar, la Havana) sau vizitați Matanzos, Remedios, Sancti Spíritus, Holguin or Guantanamo, toate în chip reconfortant libere de fenomenul jinterismo.

● Învățați ceva spaniolă, astfel încît să puteți vorbi cu oameni adevărați și nu cu cei care vor să se vîre în portofelul sau în pantalonii dumneavoastră.

● Desigur, cea mai ușoară cale de a nu fi mereu hărțuiți de jineteras e să intrați în cîrdășie cu unul!

„Hoarda de jineteras în căutare de străini operează în interior”

În 2013, Cuba a avut 2 milioane de turiști străini. Ar fi o prostie să credem că toți au fost bărbați grizonați și cu burtică descinși în insulă după jineteras. Majoritatea turiștilor străini sînt – vorba lui Fidel Castro – oameni de treabă. Ei vin cu familia – soția, copiii – pentru a se bucura de avantajele deosebite ale Cubei în materie de plaje, climat, natură generoasă și chiar liniște.

Ponderea acestor turiști a obligat multe ghiduri să avertizeze asupra locurilor asaltate de jineteras, văzute ca persoane care deranjează.

Un exemplu convingător ni-l dă „Ghidul Cuba”, ediția a VII-a, 2014, editat de Lonely Planet.

La Hotel Deauville din Havana, marcat cu „plata în dolari”, întîlnim, printre altele, nota următoare:

„Echipamentele și serviciile sînt corecte, și piscina adesea luată cu asalt de jineteras.”

Cafeneaua Pastelería Francesa, tot pe dolari, e astfel prezentată: „Parc Central, nr. 411. De la 8 h la 23 h.

Superbă amplasare în Parcul Central, chelneri în vestă și splendide patiserii în vitrină.

Veți găsi aici tot ceea ce s-ar putea constitui într-o autentică atmosferă de mare cafenea à la française, dar plăcerea e pusă la îndoială de un personal puțin curtenitor și de numeroasele jineteras.”

Pentru Barul La Lluvia de Oro, Obispo, nr. 316, Habana Vieja, deschis 24 din 24 de ore, avem observația:

„Dat fiind numărul de jineteros/ jineteras pe cap de turist mai mare decît media, barul nu e cea mai bună introducere în Havana!”

Cabaretul Las Vegas, discotecă, din Vedado, Havana, unde se plătește în peso convertibil (5 CUC, adică, 5 dolari intrarea), 22 h – 4 h, se pricopsește cu avertismentul: „Nu vă imaginați că locul e o nouă Tropicana. E un club un pic mai ridicat, cu un spectacol la miezul nopții, unde veți avea nevoie de un pic de rom și de mult „No me moleste, por favor!” (Nu mă deranjați, vă rog!) pentru a respinge acțiunile insistente din partea numeroaselor jineteras.”

Santiago de Cuba e descurajant prin avertismentul lansat chiar de la început:

„În Capitala provinciei Oriente, sub temperaturi care pot depăși 30 ºC, jineteros/ as – prin care se înțeleg agățătorii, agățătoarele, și prostituații/prostituatele – sînt aici de o insistență și de un număr mult mai mare decît în alte locuri din Cuba.”

În El Ranchon din Baracoa, discotecă, 1 peso convertibil intrarea, începînd cu ora 21, turistul e avertizat:

„Hoarda de jineteras în căutare de străini operează în interior. Mai ales, fiți atent cînd coborîți cele 146 de trepte ale scării, dacă ați luat ceva la bord!”

(Sfîrșit)