Mărturiile arheologice, diferitele unelte descoperite în zona în care este amplasat Bucureştiul astăzi, atestă o vechime de 150.000 ani a aşezărilor omeneşti în această zonă. În toamna anului 1831 se înfiinţează “Sfatul Orăşenesc” (Administraţia Publică Locală de azi) şi oraşul este împărţit în cinci zone (sectoare), iar după 33 de ani Bucureştiul avea să aibă primul primar. Acesta era general, un apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza.
La 7 august 1864, prin aplicarea unei noi legi comunale inspirat dupa model francez, era înfiinţată Primăria Bucureşti şi devenea primar Barbu Vlădoianu, mâna dreaptă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Generalul Vlădoianu a ocupat funcţia de ministru al Apărării Naţionale între 21 februarie 1859 şi 3 mai 1859. În funcţia de primar a fost ales prin vot, timp de două mandate, în perioada august 1864 - octombrie 1865 şi decembrie 1872 - mai 1873.
Vlădoianu a fost considerat unul dintre primarii care ne-a lăsat moştenire mare parte din infrastructura Capitalei. Cel care avea să devină administratorul oraşului a fost chiar mâna dreaptă a lui Alexandru Ioan Cuza, cunoscut ca cel care a reformat ţara şi a început modernizarea principatelor care aveau să devină România, în 1877.
Prin proclamarea independenţei de stat în 1877, Bucureştiul devine capitala României şi, începând cu această dată, cunoaşte o puternică dezvoltare economic-socială. În primul său mandat, Vlădoianu a desfiinţat morile de apă de pe râul Dâmboviţa şi a proiectat un sistem de canalizare a râului pentru a împiedica inundaţiile. Tot el este cel care a înfiinţat, în anul 1865, Oficiul de stare civilă.
În cel de-al doilea mandat, Vlădoianu a dispus începerea lucrărilor de pavare cu gresie şi granit a Podului Mogoșoaia şi a fost inaugurată prima linie de tramvai tras de cai, care făcea legătura între Gara Târgoviştei, actuala Gară de Nord, şi bariera Moșilor.
Recomandările noastre
