Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, născută în jurul lui 1600, este prima româncă trecută în rândul sfinților. Fiică a armașului Ștefan Joldea de la Cetatea Neamțului, ea este căsătorită împotriva voinței sale, însă cei doi soți se călugăresc la scurt timp.
După ce se nevoiește zece ani în Munții Buzăului, Teodora ajunge în Munții Neamțului, unde se adăpostește la Sihla în peștera care se poate vizita și azi. Hrana îi era adusă de păsări, care îi aduceau firimituri de la trapeza Sihăstriei. Urmărind păsările, doi frați de la Sihăstria o descoperă pe sfântă învăluită într-o lumină de foc. Ea le spune că se rugase 40 de zile ca Dumnezeu să-i aducă un duhovnic, pentru că își simțea sfârșitul aproape și dorea să se spovedească. Moaștele sale sunt luate de ruși în 1856 și duse la Lavra Pecerska din Kiev, unde este venerată ca Sfânta Teodora din Carpați.