Președintele francez vizitează Libanul pentru a doua oară în decurs de o lună, după explozia din portul libanez, în ciuda rezistenței liderilor politici. Speră însă că va putea accelera adoptarea unor reforme în această ţară afectată de o gravă criză economică.
Aflați pe marginea unei prăpăstii care se cască tot mai mult în jurul lor, liderii Libanului încă mai speră că pot negocia cu președintele francez Emmanuel Macron - singurul lider occidental mondial care le-a oferit o cale potențială pentru a se salva, scrie site-ul Politico.eu.
La o lună după explozia devastatoare din portul Beirut, care a distrus zone întregi din capitala libaneză, a ucis 200 de oameni și rănit alte mii, lăsând zeci de mii de libanezi fără adăpost, clasa politică din Liban nu a făcut aproape de nimic pentru a ajuta supraviețuitorii. Iar ancheta asupra exploziei nu a produs nici un rezultat credibil. În schimb, liderii politici se agață cu disperare de putere.
Duminică, în ajunul sosirii lui Macron la Beirut, o mare parte din clasa politică s-a adunat în spatele ambasadorului Libanului în Germania, Mustapha Adib, pe care l-ar dori ca viitor prim-ministru. Numirea sa este acceptată de majoritatea actorilor politicilor, dar e denunțată de societatea civilă ca o tentativă lipsită de credibilitate și o încercare a clasei conducătoare de a evita schimbările reale.
Adib a ocupat funcția de șef al personalului fostului premier Najib Mikati, care este perceput ca aparținând unei clase conducătoare acuzată de corupție și administrare defectuoasă.
Președintele Macron revine la Beirut, luni seară, la aproape o lună de la ultima vizită, pentru a planifica o cale de urmat pe baza reformelor, în schimbul fondurilor de salvare, și pentru a marca centenarul creării Libanului modern, sub protectorat francez.
Planul lui Macron este de a încheia un acord politic care să conducă la formarea unui guvern „credibil”, capabil să realizeze reformele de lungă durată cerute atât de o parte importantă a populației libaneze, cât și de creditorii internaționali. Acest nou guvern ar avea, de asemenea, sarcina de a organiza alegeri într-un an.
Politico amintește însă că, dincolo de legăturile istorice ale Franței și de tarele Libanului, cauzate de corupția sistemică și de un sistem politic sectar înrădăcinat - care au fost susținute chiar de Franța - această țară e un microcosmos al multor „deficiențe” globale. Acest lucru explică, cel puțin parțial, implicarea lui Macron, precum și provocările care urmează.
Libanul are cea mai mare concentrație de refugiați pe cap de locuitor din lume, iar posibila sa dezintegrare riscă să ducă la o nouă criză a migrației pentru Europa. De asemenea, este un nod important în estul Mediteranei. Unul dintre principalele sale grupuri politice, Hezbollah, se implică în mod regulat în conflictul armat cu Israel, fiind considerată organizație teroristă în unele țări europene, inclusiv în Germania și Regatul Unit și în SUA. Iar conflictul etern dintre SUA și Iran nu poate fi desprins de Liban, având în vedere legătura ombilicală a regimului de la Teheran cu Hezbollah.
Nu este clar dacă americanii sunt implicați în inițiativa franceză de acum. Washington-ul și Parisul au abordări profund diferite privind Hezbollah, Statele Unite find țara care a pus presiune maximă pe gruparea șiită.
„Inițiativa franceză îi privește doar pe francezi", a declarat, sâmbătă, pentru un ziar libanez, ambasadorul SUA în Liban, Dorothy Shea. Franța a preluat istoric conducerea europeană asupra Libanului și continuă să facă acest lucru. Marți, când Macron va vizita portul distrus pentru a se întâlni cu ONG-urile, i se vor alătura ambasadorii din alte câteva țări europene.
Macron este totodată și singurul lider occidental care a păstrat contactul cu unul dintre liderii Hezbollah, mai exact cu șeful blocului parlamentar al grupului. Grupul armat a devenit principalul protector al actualului sistem politic.
În această călătorie, Macron intenționează să utilizeze metoda sa preferată de politică externă: negocierile „față-n față”. Pentru asta se va întâlni cu diferiți lideri politici din Liban, de trei ori în 24 de ore.
Există însă mulți libanezi care se îndoiesc că inițiativa lui Macron poate duce la schimbări reale, având în vedere cât de putrede sunt partidele politice, acuzate în special de corupție și reprimarea violentă a protestelor. În esență, ceea ce Macron cere liderilor politici libanezi poate fi considerat un act sinucigaș, fiind greu pentru ei să își schimbe ADN-ul politic, modul în care au condus țara timp de trei decenii și din care au tras cât s-a putut un profit personal imens.