Turcia lui Erdogan a luat-o pe urmele Rusiei lui Putin. Nu e conflict din Libia până în Siria din care să lipsească soldații Ankarei. Presa turcă a prins și ea gustol acestor politici neo-otomane și i-a mai găsit "Sultanului" un teatru de operațiuni, Iată ce scrie Cumhuriyet!
"Confruntările dintre Azerbaidjan şi Armenia continuă. Atrage atenţia regiunea în care a atacat Armenia şi sincronizarea acţiunii. Nu trebuie să aşteptăm schimbări în atitudinea marilor puteri şi a ţărilor din regiune care au intervenit în divergenţele dintre cele două ţări. Pentru că această problemă a devenit multilaterală şi soluţia este mai dificilă. Să analizăm motivele.
Primul motiv, Armenia are legături puternice cu Rusia, SUA, Franţa şi Iranul. În ciuda faptului că este partea care nu are dreptate şi partea agresivă, este susţinută. Paşii pe care-i face Armenia, mult peste capacitatea statului, se datorează acestei susţineri. Pentru că nu este posibil să facă vreun pas în domeniul militar fără ştirea, fără susţinerea Rusiei. În Armenia, pe lângă bazele militare ruse, sunt prezenţi şi militari ruşi.
Al doilea motiv, Franţa este ţara europeană cu cea mai puternică diasporă armeană. Iar Iranul este singurul vecin al Armeniei prin care se poate deschide lumii. Armenia îşi dezvoltă relaţiile şi cu China şi Israelul.
Al treilea motiv, şi în privinţa Nagorno Karabah, care reprezintă o cincime din teritoriul Azerbaidjanului, şi în privinţa Republicii Autonome Nahicevan, care este o regiune startegică şi parte inseparabilă a Azerbaidjanului ar trebui să se manifeste atenţie. Nahicevan, pe care Atatürk o numea "Poarta turcă", iar Kâzım Karabekir "Poarta Orientului", este singurul teritoriu al Azerbaidjanului care are o legătură fizică cu Turcia. Între centrul oraşului Nahicevan şi oraşul Iğdır sunt 160 km. Există o graniţă de 17 km care leagă cele două oraşe prin Podul Speranţei, deschis în anul 1992.
Relaţiile dintre Rusia şi Azerbaidjan
Al patrulea motiv, Armenia vrea să acţioneze pentru a rupe relaţiile din Caucaz dintre Turcia şi Azerbaidjan. Nu are o asemenea putere. Şi cu Georgia relaţiile sale sunt tensionate. Faptul că acordă o mare importanţă regiunii Cevahati, situat în interiorul Georgiei, unde trăieşte o importantă populaţie armeană, atrage reacţia acestei ţări. Însă relaţiile dintre Azerbaidjan şi Georgia sunt bune. Azerbaidjanul îşi dezvoltă şi relaţiile cu Israelul, mai ales în industria de apărare. Şi relaţiile cu Rusia ale Azerbaidjanului sunt foarte apropiate. Mediul de afaceri din ambele ţări conlucrează îndeaproape şi în ţări terţe, în afara Rusiei şi Azerbaidjanului.
Al cincilea motiv, regiunea pe care Armenia a atacat-o săptămâna trecută este importantă din punctul de vedere al traselului energetic. Armenia, o ţară săracă, care nu dispune de bogăţii subterane, prin acţiuni militare, prin atacuri, prin teritoriile pe care le-a cucerit, prin negocierile de la masa diplomaţiei, vrea să ridice ştacheta şi prin asta să-şi consolideze poziţia.
Al şaselea motiv, cel mai puternic sprijin al Azerbaidjanului vine din Turcia. Are mari aşteaptări de la Turcia. Aceste aşteptări au dimensiuni istorice, politice, sociale, culturale, militare, sentimentale. Susţinerea acordată de fondatorul Azerbaidjanului la crearea Republicii Turcia, în timpul luptei naţionale, lui Atatürk şi conducătorilor forţelor naţionale este în inimile tuturor. Sunt lideri azeri importanţi care atunci când a început războiul de eliberare au manifestat apropiere faţă de Turcia pentru ca relaţiile şi comunicarea puternică dintre Atatürk şi conducătorul revoluţiei sovietice, Lenin, să nu aibă de suferit, pentru ca sprijinul pe care bolşevicii îl acordau kemaliştilor să nu se întrerupă, lăsând în plan secund propria luptă pentru independenţă.
Colaborând, bolşevicii şi kemaliştii au lichidat cadrele controlate de britanici în trei republici din Caucaz (Azerbaidjan, Armenia şi Georgia), au dărămat Digul Caucazului, ceea ce era foarte important pentru lupta naţională.
Prietenia dintre Turcia şi Azerbaidjan
Al şaptelea motiv, în ciuda relaţiilor puternice dintre Turcia şi Azerbaidjan, această ţară nu este suficient cunoscută în Turcia. Numai că, încă, cetăţenii din Azerbaidjan sunt numiţi în mod greşit azeri. Corect ar fi să fie numiţi turcii din Azerbaidjan sau turci azerbaidjeni. Iar limba lor nu poate fi numită azera. Ci turca azerbaidjană. Să nu se uite că în istorie, mormântul fondatorului Republicii Democratice Azerbaidjan şi primului preşedinte, liderul Partidului Musavat, Mehmet Emin Resulzade, este la cimitirul Cebeci Asri din Ankara.
Al optulea motiv, Statele Unite insistă ca Georgia să devină membră NATO. Rusia se opune. Este încă viu în memorie războiul dintre Georgia şi Rusia, din luna august a anului 2008. Armenia vrea să profite şi de tensiunea dintre Rusia şi Georgia. Proiecte importante, precum gazoductul Baku-Tblisi- Ceyhan şi linia ferată Baku-Tblisi-Kars, se reflectă pozitiv în relaţiile dintre Azerbaidjan, Georgia şi Turcia, însă Armenia nu participă la proiectele regionale.
Al noulea motiv, din păcate sensibilitatea în ceea ce priveşte Azerbaidjanul nu este foarte puternică în Turcia. Mai grav, atitudinea HDP (Partidul Democratic al Popoarelor, pro-kurd-n.trad.) în privinţa agresiunii Armeniei, faptul că nu acţionează împreună cu celelalte partide din Marea Adunare Naţională a Turciei, nu miră pe nimeni. Influenţa lobby-ului "neceremscuze.com" în mediul academic, mass-media, sindicate, politică, ONG-uri este ridicat.
La finalul articolului, să transmitem salutări din inimă, din Turcia, Azerbaidjanului şi amintim: Cu câţiva ani în urmă, cei care aplaudau deschiderea Armeniei, scriu astăzi articole foarte caustice la adresa Azerbaidjanului. Fac pe eroii. Nimeni, şi în primul rând fraţii noştri din Azerbaidjan, să nu-i creadă. Şi ieri, au luat atitudine în numele imperialismului american, si astăzi fac la fel. Mâine să se schimbe atitudinea puterii. Se va schimba imediat". scrie Barış Doster în ziarul turc Cumhuriyet,