Să fie clar, nu mă pricep la teatru mai mult decât un spectator obișnuit și nu am nici cea mai vagă afinitate cu vreuna din găștile care alcătuiesc breasla. Asta așa, ca să încep cu pusul mâinii în cap, precum cere moda în vigoare, cea care te face să începi prin a spune mai întâi ce nu ești și ce nu crezi, că să poți spune doar apoi ceea ce crezi.
Opa, iar s-au încăierat unii! - mi-am zis, atunci când am aflat că 1.400 de cetățeni au semnat o petiție prin care au cerut, printre altele, retragerea regizorului ucrainean Andriy Zholdak de pe lista nominalizaților pentru premiile Uniunii Teatrale din România(UNITER). Curios, mi-am aruncat ochii pe motivele invocate:
„Ceea ce ne șochează cel mai tare este prezența lui Andriy Zholdak la categoria „Cel mai bun regizor”, regizor care a comis de nenumărate ori abuzuri psihologice și fizice în timpul repetițiilor sale, punând în pericol sănătatea fizică și psihică a actorilor cu care a lucrat. […] Juriul UNITER nominalizează un regizor care a agresat în fața întregii echipe în seara unei premiere una din actrițele din distribuție. […] Este un act recunoscut, în care au existat martori care au alertat poliția. La aproape fiecare proiect al acestui regizor același tip de comportament se repetă și el continuă să fie validat de instituțiile teatrale importante din România. […] Solicităm Senatului UNITER excluderea regizorului Andriy Zholdak la categoria „cel mai bun regizor”. Considerăm că un regizor bun trebuie în primul rând să știe să lucreze cu actorii fără violență psihologică sau vătămare corporală și să își respecte colaboratorii.”
Cam rămâi mut, când auzi o chestie ca asta. M-am interesat. Așa era. În 2017, la premiera spectacolului „Rosmersholm” de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, regizorul Andriy Zholdak s-a dus la pauză în culise și a bruscat-o pe actrița Eva Imre. Unii spun că actrița ar fi fost lovită, actrița însăși spune că regizorul a luat-o de guler, a scuturat-o bine și a țipat la ea. Ce este sigur, doar intervenția colegilor de scenă a scos-o din mâinile agresorului, căci în ambele variante este vorba despre un agresor, o agresiune și o victimă. Și da, a fost chemată și poliția de către directorul scenic. Se temea că la următoarea pauză, regizorul se va duce iarăși peste actriță. A scris presa ce a scris la acea vreme, însă cumva Tompa Gabor, directorul teatrului clujean, a reușit să calmeze lucrurile. Nu a avut însă încotro și l-a sancționat pe regizorul Andriy Zholdak cu 5% din valoarea contractului, dar nu pentru că a agresat-o pe actriță, ci pentru că a deranjat spectacolul. Șmecher, ce mai!
Nu este singurul incident neplăcut prin care actorii mai multor teatre românești au trecut cu acest regizor cu un comportament bizar, în măsură să-și pună în pericol colaboratorii. Nu voi insista, presa le-a relatat pe toate, nu mai are rost să le trec și eu în revistă. Reacția celor care au cerut retragerea regizorului Andriy Zholdak de pe lista nominalizaților pentru premiile UNITER a fost catalogată de Tompa Gabor a fi „activism neobolșevist”, influențat de ideologia „woke” și „cancel culture”, „deosebit de nociv”, iar semnatarii petiței numiți „activiste și activiști, urmași demni ai cenzorilor din epoca comunistă”.
Până aici, recunosc, nu m-aș fi băgat în subiect, ce să-mi bat capul, mi-am zis că or fi regizorii cum or fi, dar și actorii ăștia, unii mai geniali și mai unici și mai irepetabili decât alții, că dacă nu ar crede și nu ar tânji așa, nu s-ar mai urca pe scenele alea și nu s-ar mai lăsa pe ei înșiși în cabine, ca să se ia înapoi, după spectacole, cum or reuși, doar Dumnezeu și nebuniile din mințile lor pot să știe. Așa ar fi rămas pentru mine, dacă nu mi-ar fi căzut sub ochi spusele regizorului Andriy Zholdak la o conferință de presă din 2016, în care povestea despre cum îi vede și cum lucrează el cu actorii:
„Mâine la repetiții vreau să fii câinele meu. Și când ești câinele meu, trebuie să asculți comenzile mele: comenzi psihice, comenzi emoționale, comenzi sexuale, totul, ești câinele meu. Eu sunt Nazi. Lagăr de concentrare!”. Bum! În loc să sune la Ambulanță, cei prezenți râdeau. Nu, nu compătimitor, ci chiar admirativ-amuzați.
Nu ar mai fi nimic de adăugat, cu atât mai mult cu cât nu sunt medic psihiatru, decât faptul că lângă regizorul ucrainean, la acea conferință de presă, lângă regizorul Nazi, stătea regizorul Tompa Gabor, directorul Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, cel care este de părere că cei care nu sunt de acord cu intenția de premiere a UNITER sunt niște activiști neobolșevici nocivi, demni urmași ai cenzorilor din epoca comunistă. Cu regizorul Nazi mie îmi este foarte clar ce este, mă întreb însă total uluit ce o fi cu regizorul Tompa Gabor.