Istoricii orădenii, universitarii Mihai Drecin și Gabriel Moisa, spun că atunci studenții orădeni au trăit „Iluzia libertății” .Era în 1972, o iarnă năprasnică, în plină sesiune.
În perioada 1971-1978, actualul profesor universitar doctor Elena Macavei era asistent universitar pentru disciplinele de psihologie și pedagogie la Catedra de Pedagogie la Institutul de Învățământ Superior de 3 ani din Oradea.
Șția că în 1959, în Cluj, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la evenimentul istoric al Unirii Principatelor Române, profesorii și studenții care s-au întâlnit, noaptea, la Statuia lui Matei Corvin, să sărbătorească 24 Ianuarie, Ziua Unirii Țării Românești cu Moldova, au fost arestați, studenții – exmatriculați, profesorii – destituiți. Era pe vremea tulbere a lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
În regimul Ceaușescu nu erau interzise sărbătoririle patriotice. Era regulă însă ca acestea să se desfășoare organizat, în case de cultură, case de cultură ale studenților, în cluburi studențești, în școli și în alte instituții. Spiritul patriotic al studenților de la Cluj s-a propagat ca o unde, 13 ani mai târziu, la Institutul din Oradea.
În ianuarie, studenții erau în sesiune și avea 4-5 examene. Conducerea Institutului nu a organizat decât o aniversare internă a Unirii Principatelor Române, ca în anii precedenți. <A fost o scăpare care a favorizat inițiativa spontană și patriotică a studenților dornici să aniverseze evenimentul și să se destindă, lăsând deoparte recitirea și memorarea cursurilor pentru cel mai apropiat examen>, consideră istoricii Gabriel Moisa și Mihai Drecin în cartea <Iluzia libertății>, recent lansată la Universitatea Oradea.
La 13 ani după evenimentele de la Cluj, în 1972, la Oradea, studenții plănuiau o sărbătoare similară. Ceea ce autoritățile nu agreau fiindcă i-ar fi deranjat pe vecinii ungurii. În fapt chiar pe cei din conducerea Comitetului Judeţean al PCR, dominat de tovarăşi aparţinând minorităţii maghiare, precum secretarul cu propaganda, Sandor Fodor.
Refuzul a tensionat atmosfera din căminele studențești, iar rectorul Săndulache încercase să prevină ceea ce știa că se pregătește, așa că duminică, 23 ianuarie 1972, spre seară, acesta a trecut prin fiecare cameră din căminul băieţilor, avertizându-i ca nu cumva să facă ceva. A cerut chiar să fie închise uşile căminului, însă nu a anticipat că fetele vor inflama situația
<Se știa despre planul studenților la toate nivelurile, în Institut și în municipiu. S-a sperat în dezamorsarea planului studențesc. Eu locuiam în Căminul de Fete și suplineam într-un fel directoratul lectorului univ. Viorica Rusu. În noaptea de 23 / 24 ianuarie, la orele 24, s-au auzit agitație și gălăgie. Studente de la Filologie îi ”instigau” pe băieții din Căminul vecin cu versuri strident recitate din ”Deșteptarea României” de Vasile Alecsandri: ”Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare / N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător / Ce se-nalță pân-la ceruri din a lumii deșteptare / Ca o lungă salutare către-un falnic viitor?.... / Fetele au continuat să aprindă ziare și să le arunce pe geam. Atmosfera era tensionată>, povestește profesorul universitar dr. Elena Macavei.
Omul cu steagul
Viorel Jurcan era, în ianuarie 1972, student în anul III al Facultății de Istorie-Geografie. Printre cei mai buni studenți ai anului săi, rămâne în istoria evenimentului <omul cu steagul>. Steagul și-l însușise din fața Comitetului Central al PCR, cu un an înainte când participase la partida de fotbal România-Cehoslovacia și a constatat că toți studenții avea steaguri numai grupul lor nu. În complicitate cu asistentul universitar Vasile Marcu a luat steagul chiar din central Bucureștiului, de pe o clădire.
<Când atmosfera patriotic incendiară, legată de dorința studenților de a aniversa Unirea Principatelor, a răbufnit în căminele de fete C2 și băieți C1, el a scos drapelul tricolor pe fereastra camerei unei locuia inflamând activitatea studențească>, se arată în volumul <Iluzia Libertății>.
Din colecţia de ziare sportive franţuzeşti pe care o avea, Viorel Jurcan a făcut torțe, fetele care nu erau încuiate au ieșit în curte, iar băieții de la etajul I au profitat de faptul că era zăpadă mare și săreau pe geamurile camerelor de la etajul I. Curând peste 500 de studenţi erau afară, unii cu paltoanele îmbrăcate direct peste pijamale, cu acceptul rectorului care spera că totul se va încheia acolo.
< S-au reunit grupurile de fete și de băieți (erau viitori istorici, filologi, sportivi, matematicieni - români, maghiari, sârbi). Un student de la Educație Fizică mi-a dat un fular pentru a-l pune pe cap, alți doi m-au luat de braț și mi-au zis: ”Haideți cu noi”. În coloană de câte 6, ne-am îndreptat spre poarta Institutului unde ne așteptau Rectorul, Profesorul univ. Alexandru Săndulache și directorul Căminului de Băieți, Lectorul Valentin Vancea. După îndemnul Rectorului, ”Să fiți cuminți”, am ieșit pe poartă, la miezul nopții, parcurgând bulevardul și cântând: ”Trei culori”, ”Gaudeamus”, ”Hora Unirii”. Era un ger năprasnic. În liniștea nopții se auzeau glasurile noastre. De-a lungul Bulevardului Armata Poporului, apăreau la ferestre oameni care ne aprobau din priviri. Pe lângă noi au trecut mașini ale Securității. Am ajuns în Piața Teatrului unde am făcut un cerc mare și am cântat ”Hora Unirii”. Ni s-au alăturat câțiva meseni de la restaurantul din apropiere. Înghețați ”tun”, ne-am întors încolonați, cântând, la Institut. Mulți dintre noi ne-am îmbolnăvit, dr. Nosa ne vizita la izolatoarele căminelor și în camerele căminelor. Rectorul Alexandru Săndulache ne vizita, dorindu-ne sănătate>, spune profesorul universitar doctor Elena Macavei.
Profesorilor li s-a reproșat că nu s-au ocupat de educația studențilo conform Tezelor privind îmbunătățirea activității politico-ideologice publicate cu un an înainte și că nu s-au organizat activități publice de sărbătorire a evenimentului istoric de la 24 Ianuarie 1859.
<După câteva săptămâni, întregul personal didactic și conducerea Institutului au fost convocați la o ședință într-o aulă din Corpul C. Au fost prezenți reprezentanți ai conducerii de partid din oraș și membri ai Securității. Ședința a început, abrupt, cu etichetarea evenimentului din 23 / 24 Ianuarie ca fiind un act de indisciplină al studenților ce a tulburat liniștea publică și care ar fi putut duce la acte de huliganism. A fost acuzat corpul profesoral că nu s-a ocupat de educația studenților și de organizarea ”diurnă” a sărbătoririi evenimentului istoric. Surprinzător, cel ce revărsa ploaia de acuzații, a spus că s-a cântat Imnul lui Horthy. M-am ridicat în plină ședință și am spus că i-am însoțit pe studenți, că s-au cântat cântece patriotice, nicidecum Imnul lui Horthy despre care nu aveam cunoștință că există, că oamenii din spatele ferestrelor ne-au aprobat și ne-au salutat>, își amintește profesor universitar dr. Elena Macavei.
Conducerea Institutului a fost sancționată, iar rectorul Alexandru Săndulache nu a mai putut obține al doilea mandat, secretarul de partid Vasile Câmpeanu a fost schimbat din funcție. Studenții nu au primit sancțiuni, nu au fost audiați.
<Nici eu ca însoțitoare a studenților și martoră la eveniment nu am fost nici măcar audiată. Ion Traian Ștefănescu, prim secretar al CC al UTC, Secretar de Stat cu probleme de tineret, trimis de Nicolae Ceaușescu, a felicitat studenții pentru gestul patriotic de a sărbători Unirea Principatelor Române. După eveniment, Institutul a fost insistent monitorizat. Anul următor, 1973, s-a organizat oficial sărbătorirea Zilei de 24 Ianuarie, cu discursuri și programe artistice, la Clubul studențesc. Au lipsit însă entuziasmul și implicarea patriotică a studenților.
Ca munteancă de origine, și atunci, în 1972, și după 50 de ani (în 2022) de la evenimentul sărbătoririi nocturne cu studenții a Zilei Unirii Principatelor Române din 24 Ianuarie 1859, sunt mândră că am participat la acest deosebit eveniment și că face parte dintre cele mai dragi amintiri pe care le retrăiesc cu mare plăcere> mărturisește prof.univ.dr. Elena Macavei.