POVESTEA SPECTACULOASĂ a bărbatului pentru care lupta cu cancerul a fost cea mai frumoasă perioadă a vieţii

Albert Espinosa, 37 de ani, spune fără niciun regret că s-a simţit foarte fericit în cei zece ani în care a trebuit să lupte cu cancerul. Pentru a fi şi mai convingător, a scris o carte în care a povestit întreaga experienţă.

La 14 ani, era un tânăr fericit, pasionat de fotbal, care locuia împreună cu părinţii şi fraţii săi în Barcelona. Toată această fericire a fost dată peste cap de vestea că suferă de osteosarcom sau cancer osos. Şansele lui de supravieţuire erau de doar 3%, atât de mici încât doctorii i-au sfătuit pe părinţi să-şi facă bagajele şi să-şi ducă băiatul într-o excursie, "într-un loc cu soare", unde să se bucure de ultimele clipe ale vieţii. Şi aşa au şi făcut, însă în momentul în care erau pe aeroport şi aşteptau să se îmbarce, au decis să se întoarcă şi să se lupte cu boala, relatează The Guardian. "Nu aveam motociclete, dar avea scaune cu rotile" În următorii zece ani, Albert a fost greu încercat de soartă. A făcut nenumărate şedinţe de chimioterapie, i-a fost amputat un picior, i-a fost extirpat un plămân şi o porţiune din ficat. Dincolo de aceste tragedii, bărbatul îşi aminteşte că a trăit o perioadă fericită.  Desigur, nu a dus o viaţă normală, însă, în scurt timp, a scăpat de frica de moarte şi a reuşit să lege prietenii şi să se distreze împreună cu ceilalţi bolnavi de vârsta lui. "Nu aveam motociclete, dar aveam scaune cu rotile. Nu puteam să mergem la discotecă, dar aveam la dispoziţie patru etaje ale spitalului unde să ne plimbăm. De Crăciun, ne-au vizitat câţiva fotbalişti", spune Albert. Petrecere înaintea de operaţia de amputare a piciorului Nu doar colegii de suferinţă l-au ajutat să treacă peste chinurile bolii, ci şi doctorii. La 15 ani, în momentul în care a fost nevoie să i se amputeze piciorul, unul dintre medici l-a sfătuit să dea o petrecere în constea piciorului, cu o noapte înainte de operaţie. Până la vârsta de 24 de ani, când doctorii considerau că se vindecase, scrisese deja o carte- El Mundo Amarillo (Lumea celor galbeni)- care nu este despre supravieţuire, ci despre un stil de viaţă, o readaptare a traiului. Albert povesteşte în detaliile revelaţiile pe care le-a avut cât timp a fost bolnav, care merg de la "construirea unei legături cu propriul eu" până la "contemplarea propriei morţi". Cartea a fost publicată în 20 de ţări, iar vânzările au depăşit un milion de exemplare. A făcut senzaţie mai ales în rândul bolnavilor de cancer, care îi trimit mii de mesaje pe zi. O pacientă i-a trimis chiar o poză în care îi arată că şi-a tatuat câteva citate pe corp.