A lucrat cu aproape toți „greii” cinematografiei românești de dinainte de ’89. Soția și copilul i-au murit la Revoluție. S-a apucat de băut. S-a lăsat de băutură abia acum șase ani. E curat și lucid. Dar e un cerșetor

Traseu de homeless

Spune că nu mai citește decât ziare tipărite. „Doar «Click» și «Gazeta Sporturilor». Mai citeam și «Evenimentul zilei»... Cărți nu mai citesc, că nu mă pot concentra. Și nici la televizor nu mă uit”. Moșul homeless se respectă. Fumează Davidoff „roșu”, de 20 de lei pachetul: „Da, e foarte scump, da îmi ajunge două zile”.

Aria lui de „acțiune” e Piața Romană, Piața Victoriei și Piața Matache. Cum ar veni, e „piețar”. „Mai trec și pe la Piața Obor, să mănânc o ciorbă de burtă, că-i doar nouă lei. Așa, la vreo trei zile”. Zice că, de băut, n-a mai pus alcool pe limbă de cinci ani: „Nici de ziua mea, de se mirau steliștii mei, că i-am cinstit cu mici și vin”. Se dă mare. Cel mai probabil a fost invers.

70% dintre boschetari au afecțiuni psihice

Dan Nițuică, șeful adăpostului de oameni ai străzii, îl simpatizează și empatizează cu nea Mihăiță, că așa îi zice.

Complexul are 450 delocuri de cazare, dar niciodată nu e plin, la capacitate maximă. De ce? Mai-marele de la „adăpost” explică: Noi funcționăm pe două paliere: adăpost de noapte și centru de zi, de integrare-recuperare. «Beneficiarii» desenează, fac jocuri de societate, se uită la televizor, fac gimnastică și altele. Acțiuni care să-i scoată din monotonia lor zilnică”.

Ioana Amarandei, psihologul Centrului, spune și ea: „E o adaptare la viața socială. La unii dintre ei reușește. Încercăm să-i ajutăm să se integreze în societate...”. Psiholoaga spune că aproape 70% dintre „clienți” au probleme psihice: „ Sunt foarte mulți cei care au diagnostic psihiatric. Dar alții refuză să-și expună problemele”.

„Regula străzii”

Șeful Centrului, Dan Nițuică, spune că, pe timp de zi, are în custodie 150 de rezidenți, dar că seara îi mai intră în cazare alți 100-150 de inși, bărbați și femei, deopotrivă: „E în funcție de vreme”. Povestește că, până în urmă cu câțiva ani, fiecare «beneficiar» plătea cam 70% din pensia sa, dacă avea una, ca să poată sta în modernul adăpost, în care primesc trei mese pe zi, se pot spăla, au lenjeria schimbată zilnic și primesc haine curate în limita resurselor. Și mai sunt și ajutați cu obținerea actelor de identitate, dacă nu le mai au.

Dar Bucureștiul e plin de „boschetari” care dorm pe străzi. De ce nu vinaici, unde e cald și bine. Psiholoaga o dă pe bune: „E limpede că, dacă au ajuns pe străzi, au avut probleme mari. Unii beau, alți fumează. Sau amândouă. Or, aici, nu se poate. Ei sunt obișnuiți cu «regula străzii», adică să facă ce vor.

Meniul unui om care nu mai e ce a fost

Nea Mihăiță n-a plecat azi la „treabă”, că-i frig și are oasele șubrezite. A venit ora prânzului. De dimineață a ratat mezelul, măslinele și cașcavalul, dar acum soarbe încet o supă de văcuță. La felul doi are o pulpiță de pui la tavă cu piure de cartofi. Doar gustă. Deseară va mânca spanac cu un ou ochi.

Și iar cade în nostalgie: „Mihăilescu-Brăila era un zgârciob de n-ai mai văzut! Nu plătea nici ce bea el. Dinică achita doar partea lui. Doar Titi Rucăreanu era bun «plătitor» și făcea cinste”.