Cine nu ştie măcar din filme despre gogoaşa rotună bine rumenită, cu o gaură în mijloc, pudrată cu zahăr din plin şi greu de confundat? Era o afacere atât de bună încât clanurile Lucchese și Genovese au intrat cu forţa în ea.
Aşa s-a născut „Kosher Nostra”, care își dorea și acele gogoşi cu gaură
Dioguardi cu W&S Baking Corporation, o fabrică din Bronx, folosea forță de muncă necalificată, sindicalizată și o producţie de gogoși de jumătate de milion pe săptămână. Johnny Dio a ordonat brutarilor evrei să închidă cuptoarele și să le vândă lor, declarând război sindicatului 338.
Localul 338, înconjurat de cele mai puternice două familii mafiote din America, a reușit totuși să determine mafia să aprobe un nou contract pentru brutarii care oricum fugeau din uniunea sindicală slăbită și care, ar fi fost înghiţiţi de Lender's, un gigant industrial care făce o sută de milioane de gogoşi pe lună. Iar în 1965, Lender's era cea mai mare companie de produse din lume. În 1967, consiliul înţelepţilor rabini era slab și nu mai era atât de influent, în timp ce membrii lor aproape că dispăruseră iar gogoşile erau deja preparate în orice bar. Aşa că, epoca de aur a gogoșilor se încheiase. Povestea a sfârşit aşa: mafia și sindicatele au fost zdrobite de industrie, relatează Roberto Pellegrino
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
