Povestea moșului din Calea Moșilor. Omul care îmbracă Poliția, jandarmii, SPP-ul și SRI-ul

Povestea moșului din Calea Moșilor. Omul care îmbracă Poliția, jandarmii, SPP-ul și SRI-ul

Mai are puțin și iese la pensie. Dar a îmbrăcat mai bine de două generații de oameni. Un meseriaș ca nimeni altul

Un costum la comandă, cu stofa ta, te costă, în prăvălia lui nea Marian Balaș în jur de 500-600 de lei. „Prețurile diferă dacă le iei de-a gata din mall-uri și magazine. Depinde și de firmă... Poți să sari de douăj’ de milioane de lei vechi. Da’ poa’ să fie și mai ieftin. Însă nu e personalizat, pe măsurile tale! Și, uite-așa, vin cu costume noi la mine, să le strâmtez cracii jos, că așa se poartă acu’ și să le fac sacoul cambrat pe talie”.

„Cooperativa Muncă și Artă” încă trăiește

În prăvălia sa de pe Calea Moșilor nr. 241, lucrează, pe lângă nea Marian Balaș, încă cinci inși. De fapt, ei țin de o „fosilă” comunistă căreia îi zice „Cooperativa Muncă și Artă”. Cum altfel? Entitatea aceasta mai are „puncte de lucru” pe Mihai Bravu, Ștefan cel Mare, Colentina și Pantelimon.

Ne puteți urmări și pe Google News

Nenea Marian oftează: „Nu se mai fac acu’ costume pe pânză cu «Rosar» și «Canapas», ca pe vremuri, pentru «pieptul»de haină. Acum se execută «termo-culizant», cu un material care se lipește când îl dai la «presă» sau cu fierul de călcat. Se lipește de stofă. E mai ușor, dar nu așa frumos...”.

Acul, foarfeca și mașina de cusut

Marian Bălașa robotește de zor cu uneltele sale de lucru. Nu-s multe: «centimetrul» de croitorie atârnat după gât, precum stetoscopul la medici, ace, degetar, foarfecă și, evident mașina de cusut. „Eu folosesc o mașină Luznic, poloneză, electrică. Că, azi, nu se mai practică mașini «la picior», adică «la pedală», cum erau alea, celebrele Singer, de făceai febră musculară la picioare de la ele”.

VIP-uri de croitor bătrân

Moșul de pe Calea Moșilor nu scapă ocazia să se laude cu mușteriii săi celebrii: „I-am făcut costume domnului profesor Vladimir Beliș, fostul șef de la IML și taioare soției sale. I-am făcut și lu’ Vadim Tudor costume de toate culorile.

Și lu’ Gheorghe Dinică, Dumnezeu să-l ierte, i-am făcut un costum, când lucram în Câmpineanu. S-a îmbrăcat cu el și a plecat cu el pe stradă cu bonul de comandă cusut pe spatele sacoului”. Bătrînul croitor se sparge de râs: „S-a întors, mai târziu și mi-a zis: «Ce mi-ai făcut, bre, m-ai trimis însemnat pe spinare?»”.

Nea Marian a făcut,  o vreme, costume și pentru Naționala de rugby, dar spune că n-au mai apelat la el  că acum și le cumpără din mall-uri.

Fără urmași în meserie