Foarte mulți dintre ziariști nu au crezut acuzațiile, au strâns informații din mediul judiciar, dar nimeni nu vroia să-și asume afirmațiile. În redacțiile de presă se comenta, însă, subiectul, inclusiv faptul că sunt amestecați oameni din serviciile secrete.

Bălășescu era, în anii 2000, unul dintre cei mai cunoscuți procurori, care au luptat cu grupurile de crimă organizată, mai ales cu clanurile interlope de etnie romă. Acestea stăpâneau Capitala și chiar erau sprijinite de unele personalități politice în scop electoral. Presa era plină de acțiunile polițiștilor și de anchetele procurorului Bălășescu, în urma cărora s-a lăsat cu arestări și trimiteri în judecată a membrilor clanurilor Duduianu, Forman, Sile Pietroi, frații Preda, din gruparea sportivilor.

A rămas în memoria ziariștilor cazul antrenorului naționalei de fotbal, generalul Anghel Iordănescu, păcălit de niște interlopi, dosar instrumentat de Max Bălășescu. Iordănescu vroia să cumpere o casă. Niște samsari romi au luat un boschetar, l-au spălat și îmbăcat în costum și l-au prezentat antrenorului ca fiind proprietarul unei vile. L-au dus să vizioneze casa, ai cărei proprietari erau plecați în străinătate. Celebrului antrenor i-a plăcut vila, a semnat un antecontract și le-a dat escrocilor vreo 300.000 de euro.

Au fost și dosare mai grele, lucrate de procurorul Bălășescu la Parchetul București, dar despre acestea v-a povesit chiar el la televizor. Îl puteți crede sau nu. Subliniez doar că, din 1998, la comanda Secției de urmărire penală și criminalistică din Parchetul General venise procurorul Augustin Lazăr. În 1999, s-a semnat primul protocol cu SRI, Ministerul Justiției, Înalta Curte etc., iar toate informațiile pe cazuri de corupție se adunau la Augustin Lazăr. Am dezvoltat subiectul și am prezentat documentul în urmă cu câteva luni, în Evenimentul zilei.

Acum, după ispășirea condamnării pe care a considerat-o, mereu, nedreaptă și niciodată recunoscând că a cerut mită, Max Bălășescu povestește că a călcat pe nisipuri mișcătoare în anchetele sale, că i s-au luat dosare și că SRI s-a amestecat în acțiunile lui de urmărire penală. Îl puteți crede sau nu.

Fapte de necontestat: a fost mutat de la Parchetul București la Ilfov și i s-a anulat certificatul ORNISS. Eu am să prezint, cronologic, modul rapid în care a fost ejectat din sistem acest procuror, înfundat de clanul de romi din jurul a două vrăjitoare, așa cum am făcut și la vremea respectivă. Noutatea, descoperită de curând într-un document al DNA, constă în legătura de peste ani dintre cazul procurorului Max Bălășescu de la Parchetul Ilfov și un dosar penal în care apare celebrul procuror de la DNA Ploiești, Mircea Negulescu, zis Portocală.

Arestarea procurorului Bălășescu a venit de la un denunțător

Întreaga carieră de răsunet a procurorului care băgase spaima în clanurile țigănești s-a oprit atunci când a arestat două vrăjitoare din Chitila, Vanesa și Melisa, frecventate chiar și de către judecătoare, procuroare, politicieni și nevestele lor, tot soiul de vedete tv.

Dosarul fusese dechis în toamna lui 2011, după ce Oana Zăvoranu făcuse o plângere la Parchet, acuzându-le pe vrăjitoare că au înșelat-o, șantajat-o și amenințat-o. Părți vătămate erau peste o sută, dar doar vedeta tv a acceptat să poarte aparatură de înregistrare și să-l ajute pe procuror să probeze infracțiunile vrăjitoarelor. Prim-procuror al Parchetului Ilfov era Mihai Gheorghe.

În decembrie 2011, Vanesa și Melisa au fost arestate. Știrea a făcut senzație, rudele celor două s-au mobilizat, din Chitila până în Dămăroaia, din Mogoșoaia până în Buftea. Cazul a fost numit „Operțiunea Aura Neagră”.

14 decembrie 2011. Vrăjitoarele sunt eliberate din arest prin decizia Judecătoriei Buftea, urmând a fi cercetate în libertate, dar procurorul a făcut recurs.

18 ianuarie 2012. Tribunalul Ilfov decide punerea în libertate a Vanesei și Melisei. În fața instanței, părțile vătămate au spus că au fost amenințate de vrăjitoare că vor dezvălui detalii din viața lor. Judecătorii, însă, au concluzionat că aceste amenințări „nu sunt de natură să alarmeze o persoană rezonabilă, condiție cerută în mod imperativ de dispozițiile art.194 cod penal, raportat la art. 193 c.p.”. Drept urmare, au decis ca vrăjitoarele să fie cercetate în stare de libertate, iar acestea au plecat acasă.

1 februarie 2012. La nici două săptămâni de la eliberarea vrăjitoarelor procurorul Maximilian Bălășescu a fost arestat. A fost acuzat că a luat mită 50.000 de euro ca să închidă dosarul Vanesa-Melisa. Nu a fost prins în flagrant, ci la baza anchetei împotriva lui a stat denunțul unui cetățean din Dămăroaia pe care-l cerceta pentru înșelăciune, Sebastian Dobrescu. Acesta sesizase DNA.

Dobrescu, prieten cu rudele vrăjitoarelor, îi ceruse unui anume Marian Simirianu să-l ajute să găsească un om apropiat de procurorul Bălășescu, care să intervină în favoarea lui. Simirianu a apelat la Marian Cristian Ene, finul procurorului, ca să-l înduplece pe magistrat. După mai multe întâniri între cei trei, s-a produs și întâlnirea dintre procurorul Bălășescu și Dobrescu, în biroul magistratului. Apoi, inculpatul s-a dus la DNA și a depus un denunț în care spunea că procurorul i-a cerut, prin intermediari, suma de 300.000 de euro. La momentul arestării, anchetatorii au spus că procurorului Max Bălășescu îi revenea doar 50.000 de euro.

27 februarie 2012. Extrem de rapid, Bălășescu a fost trimis în judecată la Curtea de Apel București. În fața instanței, procurorul a anunțat că a demisionat din Ministerul Public și că a trimis toate actele la CSM și a susținut că este nevinovat.

15 martie 2012. Iată ce declara presei (jurnaluldeilfov.ro) șeful lui Max Bălășescu, prim-procurorul Mihai Gheorghe, despre acest caz al noul înființatului Parchet Ilfov: „În primele 45 de zile am avut prima acțiune de răsunet, cea cu vrăjitoarele (numită codificat Operațiunea Aura Neagră), prezentată chiar și pe CNN. A urmat apoi reținerea procurorului de caz, Max Bălășescu. Și-acuma vine pe-aici vrăjitoarea Brățara și ne urează să-i călcăm toți pe urme lui Max, pentru că nu am vrut să dăm foc dosarului fiului ei, așa cum ne-a cerut ea în scris, fiul fiind arestat în dosarul vrăjitoarelor”.

19 iunie 2012. Curtea de Apel București îl condamnă la 5 ani pe Max Bălășescu. Cercetare judecătorească fulger, de 4 luni.

19 septembrie 2012. Vrăjitoarele Vanesa și Melisa sunt puse în libertate, trei luni mai târziu după condamnarea procurorului care le băgase după gratii.

Oana Zăvoranu devenise vocală în presă, în apărarea procurorului Bălășescu pe care îl considera o victimă a clanurilor țigănești. Sebastian Dobrescu îi face și ei un denunț la DNA.

28 august 2012. Oana Zăvoranu este citată la DNA într-un dosar în care e acuzată de cămătărie.

17 iunie 2013. La un an și patru luni de la arestare, Maximilian Bălășescu este condamnat definitiv, la 5 ani de închisoare, de Înalta Curte. Marian Cristian Ene și Marian Simirianu au primit câte 4 ani.

Fostul procuror declara (e consemnat în presă!), la ultimul termen de judecată, că nu a pretins şi nu a primit niciun ban de la nimeni şi că are conştiinţa împăcată. „Puteţi să-mi luaţi ani din viaţă, dar nu puteţi să-mi luaţi conştiinţa, iar în conştiinţa mea eu sunt împăcat”, a spus Maximilian Bălăşescu, fostă speranță a Parchetului.

 

Denunțătorul s-a întors la DNA ca să reclame încă un alt procuror

La începutul anului 2016, Sebastian Dobrescu a făcut un denunţ la DNA pe numele procurorului Mihai Gheorghe de la Parchetul Ilfov, fostul șef al lui Max Bălășescu. Cetățeanul din Dămăroaia, cu multe probleme penale, îl acuza pe prim-procuror de comiterea unor fapte penale. La scurt timp, denunţătorul a fost contactat de un cunoscut, Cristian Stoica, care i-a transmis că dosarul deschis în urma denunţului ar putea fi tergiversat. Spunea că știe acest lucru de la un polițist din cadrul DNA. Soluţia ar fi fost, potrivit lui Stoica, apelarea la un anume „Ştefan”, poliţist judiciar, care putea afla informaţii despre dosar. Dobrescu a înregistrat convorbirea cu Stoica, iar după câteva luni, pe 28 noiembrie 2016, s-a prezentat din nou la DNA și a depus un alt denunț, la care a atașat și înregistrarea convorbirii cu Stoica.

Dosarul penal a fost deschis, surprinzător, chiar de către șeful Secției de Combaterea Corupției, procurorul Gheorghe Popoviciu. Probabil că l-a șocat numele reclamatului Mihai Gheorghe, procuror cu ștate vechi, fost vicepreședinte la CNSAS, fost membru în comisia parlamentară pentru controlul SIE (2008), membru al echipei Kovesi-Marius Iacob la Parchetul General (2008-2012). Sau poate că l-a interesat anumite fragmente din convorbirea înregistrată de Sebastian Dobrescu în care apăreau numele unor anchetatori. Cert este că Popoviciu s-a ocupat personal de anchetă.

În sesizarea sa, denunțătorul Sebastian Dobrescu susținea că are cunoștință că polițistul de judiciar din cadrul DNA „nu a identificat vreo plângere depusă de mine împotriva prim-procurorului Mihai Gheorghe”. Menționa că Stoica Cristian i-a spus că polițistul se numește „Popescu” sau „Popa” și că „și-a desfășurat activitatea la IPJ Ilfov după ce a fost transferat de la IGPR, ulterior la DNA București. Tot de la Stoica Cristian am aflat că polițistul respectiv desfășoară o activitate de teren, efectuează mai multe deplasări la DNA Prahova”.

 

Bani aruncați pe apa DNA

Toate acestea sunt menționate în Ordonanța de clasare a dosarului nr.616/P/2016 din 18.10.2017, dispusă de procurorul-șef Gheorghe Popoviciu după un an de anchetă. Tot aici sunt consemnate și fragmente din discuția telefonică înregistrată dintre Dobrescu și Stoica, omul cu relații în DNA. Surse din interior susțin că acest Stoica Cristian apare și în înregistrările găsite în computerul fostei procuroare DNA Mihaela Iorga-Moraru, el fiind persoana care a pus-o în legătură cu omul de afaceri Walter Florian de la Romprest.

În octombrie 2017, procurorul-șef Gheorghe Popoviciu a ajuns la concluzia că nu exită niciun angajat în interiorul DNA care ar fi stopat și ar fi dat informații din dosarul în care Sebastian Dobrescu îl reclama pe primprocurorul Mihai Gheorghe. Lucrurile s-au oprit aici, de data aceasta denunțul lui Dobrescu nefinalizânduse cu arestarea procurorului reclamat. Și nici denunțătorul sau „intermediarul” Cristian Stoica n-au pățit nimic. Cheltuielile cu ancheta au fost suportate de stat.

 

Procurorul „Portocală”, din „elita lui Kovesi”, apare în înregistrarea denunțătorului Dobrescu

Din parcurgerea transcrierii înregistrării făcute de Sebastian Dobrescu atunci când vorbea la telefon cu Cristian Stoica se desprind și câteva informații mai mult decât interesante.

● Stoica spunea că pe polițistul de judiciar din DNA îl cheamă „Ștefan” și că, după ce a fost la IPJ Ilfov s-a transferat la DIICOT, când a venit șef Horomniceanu.

● În discuția dintre Stoica și Dobrescu apare procurorul Mircea Negulescu și omul său, polițistul „Popescu sau Popa”, cel despre care în Ordonanța procurorului anchetator se spune că „efectua mai multe deplasări la DNA Prahova”. Ei ar fi fost „cunoscuții” care ar fi putut să pună o vorbă bună în favoarea lui Sebastian Dobrescu, ca denunțul său împotriva prim-procurorului Mihai Gheorghe de la Ilfov (parchet unde denunțătorul avea dosar penal) să nu fie ținut în sertar sau clasat.

 

Fragment relevant din discuția Dobrescu-Stoica, convorbire aflată în dosarul clasat de șeful procurilor anti-corupție

Stoica Cristian: Omu lui Negulescu. Ăsta a zis cu dosaru tău, că nu s-a văzut dosaru tău.

Dobrescu Cristian: A! Asta a zis, că nu s-a văzut dosaru meu?

S.C.: Da, da. Ai înțeles? Și i-a transmis ăsta. Ăsta i-a transmis datele lu ăsta. Și el zice: „Vezi în…(cuvânt obscen) mea, să…(neinteligibil). Băi, vezi în…(cuv.obscen) mea, despre ce vorbești…ce vorbești, în…(cuv. obs.) mea, despre ăsta.

D.S.: Să-mi bag…(cuv.obs.)…ce încurcătură se întâmplă aici.

S.C.: Da, căcat. Băi, ascultă-mă un pic, ca să termin aici cu astea. E adevărat…

D.S.: Păi, și ziceai că mă sună ăsta, Ștefan ăsta?

S.C.: I-am dat numărul de telefon, mă!

D.S.: Păi, și nu m-a sunat, boss.

S.C.: Păi, da” probabil că a vorbit că, dacă te-a văzut cu Negulescu, ce… (cuv.obs.) mea să te mai sune, bossule!

D.S.: Unde…(cuv.obs.) mea să mă vadă cu Negulescu? Cum arată? E ăla înaltu, unu înalt? S.C.: (…) Băi, boss, nu știu dacă te-ai văzut cu el în…, nu știu dacă ai fost cu el în birou atuncea. El probabil că a știut că te-ai întâlnit cu Negulescu.

 

Într-un alt pasaj al discuției, lucrurile sunt și mai clare, arătând că „Negulescu” la care se face referire este celebrul procuror de la DNA Ploiești.

 

Stoica Cristian: Dom’le, uite, avem un dosar cu Mihai Gheorghe, cu d-astea, care nimeni nu știe de el. Eu i-am dat de înțeles lui să-l caute (n.r. polițistului de la DNA, „Popescu sau Popa”) și el m-a sunat după mult timp să-mi spună: „Bă, eu n-am găsit dosarul ăsta”. Și văd c-a făcut o chestie, că el are…A făcut o chestie. ”Bă, dacă putem să legăm cu Ploieștiul, ceva de legat de ăștia, putem să vă…mergem la Ploiești”.

 

Ultima ședință a procesului în care nu s-a dovedit mita

Conform datelor oficiale, prezentate în 2012 de procurorii DNA, Cristian Marian Ene şi Marian Simirianu i-au comunicat denunţătorului Sebastian Dobrescu că suma pe care trebuie să o dea este de 300.000 de euro, în două tranşe, de 100.000 de euro şi 200.000 de euro. Din probele administrate a rezultat că, din aceşti bani, lui procurorului Maximilian Bălăşescu îi reveneau 50.000 de euro. În 31 ianuarie 2012, Ene a fost prins în flagrant delict luând de la denunţător, în numele lui Bălăşescu, sumele de 90.000 de lei şi 80.000 de euro (reprezentând echivalentul a aproximativ 100.000 euro), ca primă tranşă a sumei totale pretinse, susţine DNA. În ultima ședință a procesului de la Curte de Apel, Bălăşeascu a declarat că sumele de bani pe care procurorii DNA susţin în rechizitoiu că urma să le primească diferă aşa cum rezultă chiar din actul de sesizare al instanţei. Reporterul ziarului România liberă, prezent în sala de judecată, a consemnat: „În trei zile, sumele pe care DNA susţine că le-aş fi cerut începeau să scadă. Norc că a intervenit DNA-ul, că nu mai luam nimic”, a declarat ironic Bălăşescu, referindu-se la faptul că în rechizitoriu se susţine o dată că urma să ia 300 de mii de euro, apoi 100 de mii de euro, iar restul banilor urmau să fie împărţiţi între ceilalţi inculpaţi, iar în alt loc e notat că urmau să-i revină 50 de mii de euro. Acesta a argumentat că, dacă ar fi urmat să ia cu titlul de mită 300 de mii de euro, nu ar mai fi participat la o petrecere, ci s-ar fi dus să-şi ia această sumă. „Dacă era să iau banii de la Ene Cristian nu mai mergeam la petrecere, mă duceam să iau banii cu dinţii. E vorba de 300 de mii de euro!”, a spus Maximilian Bălăşescu”.

 

Te-ar putea interesa și: