Imaginați-vă că toți oamenii născuți între 4 și 15 octombrie decid să își sărbătorească ziua de naștere în aceeași zi. Nu ar fi o adevărată bucurie? Ei bine, asta este ceea ce trebuie să se fi întâmplat în 1582. Iată povestea celor 11 zile pe care nu le vom mai recupera niciodată din cauza lui Iulius Cezar și a Papei Grigore al XIII-lea.

Povestea celor 11 zile pe care nu le vom mai recupera niciodată. În anul 1582, zilele de 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 și 14 octombrie nu au existat. Europa creștină s-a culcat în seara de 4 octombrie și s-a trezit direct pe 15 octombrie. O ruptură în timp? Un vortex? O letargie diavolească? Nici vorbă de așa ceva!

Calendarul iulian

Responsabilitatea pentru această anomalie îi aparține lui Iulius Caesar, care, în anul 46 î.Hr., a instituit un nou calendar pentru Republica Romană, căruia i-a dat numele său: Calendarul Iulian.

Puțin megaloman, dar deloc prost, Cezar a născocit un calendar care a funcționat destul de bine, atât de bine încât l-am folosit timp de 16 secole. Acest calendar stabilește anul ca având 365 de zile, la care se adaugă un an la 366 de zile la fiecare patru ani. Prin urmare, durata medie a unui an era de 365 de zile și 6 ore.

Capcana este că Pământului îi ia exact 365 de zile, 5 ore, 48 de minute și 46 de secunde pentru a se roti în jurul Soarelui. Spus așa, sună ca un nimic. Dar, după o vreme, acest ușor decalaj anual a început să se instaleze. La mijlocul secolului al XVI-lea, lipseau 11 zile!

Intervenția Bisericii

La cererea savanților Bisericii, cărora le era din ce în ce mai greu să stabilească data exactă a Paștelui, Papa Grigore al XIII-lea a reunit un colegiu de savanți cărora le-a încredințat sarcina grea de a reforma calendarul. Astfel, aceștia au început prin a scurta anii calendaristici pentru a coincide mai bine cu anii solari.

Pentru a face acest lucru, au eliminat trei ani bisecți din 100: acesta este motivul pentru care anii care se termină în 00 nu mai sunt ani bisecți, cu excepția celor divizibili cu 400, cum ar fi 1.600, 2.000 sau 2.400.

Această primă reformă a permis reducerea decalajului dintre anul calendaristic și anul solar de la 11 minute la 25 de secunde pe an, ceea ce este mai bine, dar încă nu suficient de precis pentru a ști când trebuie să sune clopotele!

Devansarea calendarului cu zece zile

Ei au abordat problema celor zece zile de întârziere acumulate cu calendarul iulian, dar, nereușind să găsească soluții satisfăcătoare, au decis să devanseze calendarul cu zece zile. Pe 24 februarie 1582, Grigore al XIII-lea a promulgat în Spania și în toate statele papale noul său calendar, celebrul calendar gregorian, care, în noaptea de 4 octombrie, a trecut direct la 15!

Franța nu a adoptat calendarul gregorian decât două luni mai târziu, la 9 decembrie 1582. Imperiul Britanic, care includea atunci Statele Unite, nu a adoptat calendarul gregorian până la 2 septembrie 1752, aproape 200 de ani mai târziu, potrivit Britannica.

Rusia nu a adoptat calendarul gregorian până la 31 ianuarie 1918. Britanicii și rușii nu au adoptat Calendarul Gregorian în 1582, deoarece bisericile lor naționale nu recunoșteau autoritatea Papei ca șef al Bisericii Romano-Catolice.