În iureșul primilor ani de după Revoluție, profitînd de vidul legislativ și de fiscalitatea aproape inexistentă, în România au apărut, peste noapte, așa-numiții „miliardari de carton”. Ilie Alexandru, un fost crescător de vaci din Slobozia, județul Ialomița, a fost unul dintre ei.

Numele lui nu spune mai nimic tinerilor, dar există precis în memoria pasivă a celor care după ’89 erau săriți de 20 de ani. Omul a făcut avere, mai întâi din bișnițăreală cu produse turcești, ungurești sau grecești, apoi dintr-o fabrică de ulei și alta de televizoare.

Numele firmei sale, Hermes, era intens mediatizat. Avea reclame peste tot și Ilie Alexandru apărea în show-uri televizate. Excentric, și-a ridicat lângă Slobozia un complex care includea hoteluri, restaurante, baruri, terase, o piscină, o herghelie cu cai de rasă și o copie a celebrei ferme Southfork din legendarul serial american „Dallas”.

În weekend, complexul, împodobit și cu o copie de cinci ori mai mică a Turnului Eiffel, din Paris, primea și câte 10.000 de vizitatori. Pe plan local era văzut ca un Mecena, având 4000 de angajați pe care îi plătea generos. S-a lăcomit și, până la urmă a ajuns, în două rânduri, la pușcărie, pentru evaziune fiscală. Și-a făcut pedeapsa, dar, când a ieșit din închisoare, în 2009, era aproape falit. Nu mai avea mai nimic. Fostul complex Hermes e o ruină. Mai funcționează vreo trei cârciumioare – vai de mama lor – Turnul Eiffel e tot o rugină, pe locul fostei herghelii unde creștea cai de rasă, paște acum o ciurdă de capre, iar de pe replica femei Southfork cade tencuiala. Ilie Alexandru, perceput ca un aventurier al tranziției, a murit la numai 58 de ani, dar a rămas în urma lui o poveste fascinantă.

FOTO: Ferma Southfork în 2019 și 1996

Plecat de la coada vacii

Publicistul și scriitorul Mihai Vișoiu, în vârstă de de 80 de ani, a fost unul dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape pe Ilie Alexandru, supranumit „J.R. de Slobozia”. Nea Mișu a fost 12 ani ziarist la ziarul local Tribuna Ialomiței, încă 12 ani, până la Revoluție, corespondent local al Scînteii și alți 15 ani responsabil pe tot Bărăganul la cotidianul Adevărul.

Cine era Ilie Alexandru și cu ce se ocupa el înainte de Revoluție nu știe prea multă lume. Nea Mișu, însă, își aduce bine aminte, că de 50 de ani a învățat fiecare ciulin al Bărăganului. Povestește că defunctul nabab al Ialomiței a făcut un liceu de chimie alimentară și a fost maistru militar de aviație, mecanic de bord, vreo trei-patru ani, la o bază de elicoptere de lângă Urziceni. Mai spune că a fost și boxer, vicecampion național la categoria semi-grea, în ’71-’72, dar că s-a lăsat de box după ce i s-a descoperit niște probleme cardiace.

„Revoluția l-a prins crescător de taurine pe digurile de pe malurile Ialomiței. A plecat de la coada vacii!”.

Milionar din bișnițar

Și, cum a ajuns el miliardar? Cu ce a început? Nea Mișu Vișoiu, oftează, că, deși n-au fost prieteni, l-a simpatizat pe defunctul milionar ialomițean: „Ilie era mare iubitor de cai, dar, de elită cum își dorea el, nu putea să-i aibă decât cu foarte mulți bani. Și-a vândut animalele și a luat drumul Istanbulului. Avea o mașină Lada cu care ducea la turci rulmenți, tacâmuri, veselă și alte chestii care aveau mare căutare și se vindeau rapid. De acolo aducea alte mărfuri. Făcea și câte trei-patru drumuri pe săptămână. În 1992, a deschis primul magazin cu confecții, în special blugi, pielărie și încălțăminte. Cert este că «negustoria» s-a dezvoltat și a devenit așa de rentabilă încât Ilie Alexandru a devenit, în mai puțin de un an, primul milionar al Sloboziei. A închiriat fosta clădire a Miliției Orășenești, după care a și cumpărat-o”.

Venerabilul jurnalist își mai amintește că Ilie Alexandru, profitând de terenul aferent construcției, a adus primii cai de rasă de la crescătoriile din jur ajunse în sapă de lemn: Jegălia, Rusești, Chislău, Mangalia și altele. „Cert este că dragostea pentru cai și salariile pe care le plătea muncitorilor solicitau cheltuieli uriașe. În ’93-’94, profitînd de vidul legislativ, a fost primul care a început să acceseze împrumuturi bancare pentru dezvoltarea societății Hermes”.

 

Mecena de Slobozia

Ile Alexandru a făcut investiții într-o fabrică de ulei, Hermes, într-una de mezeluri și chiar a început să producă televizoare. Câți oameni avea angajați? Mihai Vișoiu spune că firma Hermes, prin ’93-’94, ajunsese la peste 3000 de salariați: „Asta în condițiile în care Combinatul Chimic producea tot mai puțin de la un trimestru la altul și a fost sortit privatizării. Ilie a cumpărat tot pământul de la marginea Sloboziei unde erau gropile de gunoi. Visul lui de a avea în Slobozia o bază turistică, așa cum numai în filme văzuse, l-a făcut să mai angajeze la amenajarea acelor terenuri peste 250 de muncitori. Și, cum era el perceput de locuitorii din Slobozia?

Nea Mișu râde: „Esențial este că el era tot timpul în mijlocul oamenilor care-l iubeau. Dar, de ce să nu recunoaștem, unii i-au înșelat încrederea. La ușa lui, dimineața, îl rugau șomerii să-i angajeze, să le dea o bucată de pâine… Când nu putea, le dădea bani din buzunar să-și ia de-ale gurii”. În acel moment, Ilie Alexandru avea 30 de tiruri, plus multe alte autocamioane, dube și două-trei limuzine.

A făcut schimb de pălării cu Larry Hagman, alias J.R

Excentricul miliardar a construit un sat de vacanță, în care a „așezat”, printre altele, o grădină zoologică, un teatru de vară, o copie după celebra fermă Southfork din serialul „Dallas”, un hotel, o herghelie, dar și o replică în miniatură a turnului Eiffel, de 50 de metri, de cinci ori mai mică.

De ce toate astea? Nea Mișu Vișoiu explică: „Păi, numai așa se putea impune pe harta turistică a unui Bărăgan în care se făcea numai agricultură și, până prin anii ’50, hălăduiau ciulinii lui Panait Istrati”.

Ilie Alexandru in pantaloni scurti si complexul Hermes Slobozia foto Rompres

Evident, ciudățeniile acestea au stârnit curiozitatea. S-au făcut emisiuni televizate, în direct, de acolo. Chiar Marina Almășan a contribuit la notorietatea lui Ilie Alexandru. Cât de multă lume venea să-i vadă „minunile”?

Bătrânul ziarist se entuziasmează: „Complexul hotelier ajunsese la sute de locuri de cazare, iar în restaurantele, terasele și barurile din incintă se mânca excelent. Sâmbăta și duminica erau și câte 10.000 de turiști. Era aici ca la Mecca!”.

A făcut vâlvă când l-a adus la Slobozia pe Larry Hagman, celebru pentru rolul personajului J.R., din serialul Dallas. Cum rememorează nea Mișu întâlnirea dintre starul de la Hollywood și fanul său din Slobozia?

Îl umflă râsul: „Și-au schimbat pălăriile între ei, iar Ilie, cât a stat J.R. în «ranch-ul» său, i-a pus pe toți salariații săi să poarte pălării de cowboy!”.

Interviul din pușcărie

În 1997 a fost condamnat pentru înșelăciune și eliberat doi ani mai târziu, pentru ca, în 2000 să mai fie condamnat o dată, la 12 ani de pușcărie, tot pentru înșelăciune și evaziune fiscală, fiind eliberat, pentru bună purtare, în 2009.

Ce a făcut de fapt Ilie Alexandru? Mihai Vișoiu spune că, naiv, Ilie Alexandru a greșit strategic și a încălcat legea cu bună-știință: „Împrumutându-se pentru a face față cheltuielilor salariale ale miilor de angajați, vrând-nevrând, a făcut evaziune fiscală și fiscul nu a făcut altceva decât să scoată la mezat o societate de care slobozenii erau mândri. Condamnarea lui, deși corectă, a fost deplânsă de marea majoritate a oamnilor de rând care s-au trezit fără pâine, de a doua zi”.

FOTO: Intrarea în „Ranch-ul” Dallas,în 2019 și 1996

Mihai Vișoiu a fost unul dintre puținii, dacă nu singurul ziarist care l-a vizitat în închisoare. Cum a fost întâlnirea din pușcărie cu miliardarul ajuns falit, ziaristul descrie în romanul său „Moartea dinaintea morții”: „Într-o discuție avută în biblioteca penitenciarului Ilie mi-a zis: «Ce căutați domnu’ Vișoiu la mine? Nu v-am dat niciodată nimic, n-am făcut afaceri împreună. La poarta pușcăriei să vină la mine și să-mi mulțumească pentru ce am făcut pentru ei ar trebui să se afle și să fie o poartă până la gară, toți cei cărora eu le-am dat zborul în lumea politică, în funcții de toate felurile și în afaceri. Sunt sute care, atunci când calcă în curțile vilelor lor, se urcă în mașinile lor bengoase și-și schimbă amantele ca pe ciorapi, lăfăindu-se în cele mai scumpe restaurante și hoteluri, ei ar trebui să vină, nu dumneata»”

 

Sic transit gloria mundi

Când a început declinul financiar al lui Ilie Alexandru? Jurnalistul povestește că odată cu privarea sa de libertate, în scurtă vreme s-a ales praful de tot imperiul său ialomițean: „Toată averea sa a fost luată de bănci și scoasă la vânzare. Au dispărut cele 160 de autovehicule de marfă și persoane și toate animalele. Au rămas doar lacătele de pe ușile unităților comerciale și cu paznicii”. Și, ce știe Mihai Vișoiu că s-a întâmplat cu ce a mai rămas nevândut din averea sa? Copiilor nu le-a rămas nimic?

„El a avut trei băieți și o fată. Din câte știu eu, toți sunt plecați din țară, prin America și Canada. Mai le rămăseseră vreo 50 de hectare de pământ care sunt date în arendă”. Dacă megi la pas, cu nea Mișu, prin fostul „ranch” de la marginea Sloboziei – care-ți explică ce e acum și ce era înainte, cu poze din arhiva sa personală – te ia jalea.

Doar piscina, un mic motel și vreo trei cârciumioare, cu mesele goale și chelneri plictisiți, mai funcționează. Numai în weekend e ceva animație. În cursul săptămînii te bâzâie muștele și suflă, în schimb, vântul prăfos al Bărăganului. Iar unde funcționa fosta sa fabrică de ulei a mai rămas doar o tarla, mărginită de niște silozuri de pe vremea lui Ceaușescu, și un schelet metalic trist. Ilie Alexandru a murit în octombrie 2010, în urma unui AVC, la un an după ce a ieșit din pușcărie. Unde este înmormântat? A venit lume la priveghiul și înhumarea sa? Nea Mișu dă din umeri: „E aici, în cimitirul din Slobozia. Și, da, a venit chiar foarte multă lume! Câteva sute de oameni”.

Te-ar putea interesa și: