Oraşul regal este desfigurat de potentaţii prezentului. Mondenul „Poponeţ” este unul dintre cei care au ridicat blocuri-mamut în cartierul istoric. Unul dintre dezvoltatorii imobiliari care au ridicat blocuri-mamut în cartierul istoric al oraşului este filfizonul de Dorobanţi Codin Maticiuc - alias „Poponeţ”.
Clădirea are cu două niveluri mai mult decât permite regulamentul de urbanism şi a fost proiectată de cel mai vocal apărător al arhitecturii tradiţionale a zonei. Acesta a precizat pentru EVZ că blocul lui „Poponeţ” a obţinut autorizaţie de construire în urma „căderii la pace” a autorităţilor cu investitorul. Tânărul milionar în euro a evitat dialogul: „Nu dau detalii pentru că m-ar dezavantaja”.
Oraşul pe care domnitorul Carol l-a ridicat pe coastele dimprejurul Mănăstirii Sinaia este astăzi des figurat de un grup de politicieni compromişi, investitori cu biografii dubioase şi arhitecţi care iubesc banul infinit mai mult decât propria profesie.
Doar criza a oprit avântul constructorilor
Populaţia îşi îndeplineşte cu succes vocaţia indiferenţei, iar zona istorică a localităţii se scufundă într-un decor de care, paradoxal, comunismul o scutise: blocuri cu zeci de apartamente, străzi surpate şi alunecări de teren precedate de defrişarea unei vegetaţii centenare. Singura care face miracole în oraşul unde regii obişnuiau să-şi mute tronul pe timp de vară este criza economică.
A îngheţat şantierele deja deschise şi le-a împiedicat pe altele să apară. EVZ vă prezintă haosul urbanistic care înghite fostul oraş regal al României şi vă dezvăluie identitatea unora dintre cei care au contribuit la situaţia actuală.
Autorizaţii luate uşor
În cartierul Furnica, zonă în care se regăsesc aproape toate străzile Sinăii istorice, Planul Urbanistic General (PUG) stabileşte regimul maxim de înălţime a clădirilor la două etaje şi o mansardă. Această cerinţă şi multe altele, menite să păstreze oraşul în liniile sale interbelice, au reuşit doar să stimuleze imaginaţia încălcării lor.
Trecând cu uşurinţă prin porţile birocraţiei, dezvoltatorii imobiliari au primit derogări de la toate prevederile regulamentului de urbanism, construind oriunde, oricum şi orice au vrut. De regulă, au urmărit să ridice clădiri cât mai agresive, care să le maximizeze profiturile, transformând Sinaia într-unul dintre cele mai vandalizate oraşe din ţară.
Şerban Sturdza, preşedintele Ordinului Arhitecţilor Români, comentează lejeritatea cu care aceştia au obţinut autorizaţii de construire: „Tot procesul avizărilor e fraudulos. Nu e făcut întâmplător, din greşeală, e făcut pentru că merită banii”.
Istoricul Andrei Pippidi, nepotul lui Nicolae Iorga şi moştenitorul casei acestuia din Sinaia, povesteşte: „Anii de după 1990 au fost ai unei ofensive de construcţii. Pe de o parte, ţi se părea un semn bun, că prosperitatea se întoarce, dar, pe de altă parte, nu puteai decât să regreţi că prostul gust se instalează în oraş”.
ARHITECŢI
Din ciclul „Salvaţi Sinaia” de noi înşine
Singura luare de poziţie organizată a arhitecţilor faţă de deriva urbanistică a oraşului a reprezentat- o campania „Salvaţi Sinaia!”. Urmărind îndeaproape şantierele din localitate, câţiva specialişti atrăgeau atenţia ori de câte ori apăreau construcţii care nu se încadrau în tradiţia zonei.
Printr-o hotărâre, acest centru ar fi fost protejat
Arhitectul Dan Manea, unul dintre iniţiatorii „Salvaţi Sinaia!”, spune cât de simplă ar fi fost oprirea invaziei dezvoltatorilor imobiliari în oraşul istoric:
„Ar fi fost suficientă o banală hotărâre de consiliu, prin care acest centru să fie declarat perimetru protejat, astfel încât aici să nu se mai permită construirea decât după nişte reguli extrem de stricte. La cât de scump e pământul în Sinaia, construirea unor clădiri cu doar două etaje şi mansardă nu ar mai fi avut cum să fie profitabilă”.
Ca să răspundă la acuzaţii, primarul Vlad Oprea desenează două săgeţi. Într-una înfige litera „L” de la legislaţie, iar în alta litera „A”, de la arhitecţi. „De-aici vin toate problemele! Nimeni nu spune că legea nu ne apără deloc! Un investitor căruia i-am respins PUZ-ul (Plan Urbanistic Zonal - n.r.) pentru o clădire din mijlocul oraşului ne-a dat în judecată şi-a câştigat. Dacă PUZ-urile vin avizate de Consiliul Judeţean, cum să le mai întoarcem noi din drum?”
Oprea reface conturul „A”-ului şi întreabă: „Câte avertismente scrise, câte amenzi şi de câte ori a retras semnătura vreunui arhitect preşedintele Şerban Sturdza ca pedeapsă pentru clădirile pe care aceştia le-au proiectat în Sinaia?”.
Arhitectul Dan Manea nu neagă că o bună parte din vină pentru actuala situaţie o poartă propria breaslă: „Şi noi am forţat nota acolo unde am considerat că se poate... Sunt tehnici consacrate... Singurul lucru pe care poţi să-l faci, atunci când nu-ţi place o clădire, e să-i baţi obrazul colegului care a proiectat-o, la comisia de disciplină a OAR”.
Atunci când îngroaşă litera „L” pe hârtie, primarul uită să spună că a eliberat ilegal autorizaţii de construire pentru imobile de raport care nu se încadrau în arhitectura tradiţională, fără să fi avut la bază nici PUZ-uri, nici avizul consiliului judeţean şi nici avizul direcţiei de cultură.
Fuge de răspundere zicând că au fost scăpări din cauza volumului mare de lucru al biroului de urbanism.
Biroul de urbanism, condus de un metalurgist
De mai bine de trei ani, primăria n-are un arhitect-şef, iar biroul de urbanism e condus de-un metalurgist cu diplomă în turnătorie şi centura neagră la karate.
„E unul dintre oamenii îm pinşi în faţă, asemenea siguranţelor de la un tablou electric, bun să plă-tească dacă de întâmplă ceva rău”, crede Ştefan Bortnowski, arhitect al cărui bunic, Vladimir Bortnow-ski, a fost cel mai prolific antreprenor din Sinaia interbelică.
Călin Hoinărescu, cel care, în anii ’80, a instituit toate perimetrele protejate din Sinaia, declară: „Sistemul de protecţie pe care eu l-am definit a intrat pe mâna unor looseri administrativi care habar n-au ce vorbesc”.
ŞMECHERIE DE DOROBANŢI
Cum s-a ridicat blocul-monstru al lui „Poponeţ” cu două etaje mai sus decât permite legea
Cel care a proiectat unul dintre primele blocuri-mamut apărute în cartierul istoric al oraşului este chiar Dan Manea, promotorul campaniei „Salvaţi Sinaia!”. Beneficiarul schiţelor lui Manea e Codin Maticiuc „Poponeţ”. Acesta se fereşte să intre în amănunte: „Cumpăr terenuri şi construiesc, despre asta e vorba. Nu vreau să dau mai multe detalii fiindcă mar dezavantaja”. Blocul lui Maticiuc junior a fost ridicat gard în gard cu supla şi modesta casă a lui Paul Smărăndescu - arhitectulşef din Sinaia interbelică, cel care, în Capitală, a proiectat clădirea revistei „Univers” şi palatul Ministerului de Interne.
Clădirea are parter, trei etaje şi încă două niveluri la mansardă, cu două caturi mai mult decât permite PUG-ul în această parte a oraşului. În mod normal, Maticiuc ar fi trebuit să facă un PUZ prin care să schimbe coeficienţii urbanistici ai terenului. A sărit însă peste această etapă. Arhitectul Dan Manea îşi toarnă puţină cenuşă în cap şi explică: „Cum am luat eu autorizaţie pe chestia asta, în condiţiile în care, în certificatul de urbanism scrie P+2+M? Mi-e mai greu să vă povestesc... Înainte să se facă acest bloc, a existat o discuţie... Ne-am întâlnit cu toţii: beneficiar, primar, constructor, proiectant... Fiecare şi-a respectat partea lui de înţelegere... Poate că blocul este cu un nivel prea înalt”. Primarul a semnat autorizaţia, respectându-şi „partea de înţelegere”, şi, astăzi, când vede ce-a ieşit din acea semnătură, face teoria „capetelor de perspectivă”. Cam asta se mai poate spune în apărarea clădirii lui „Poponeţ”. Că-i un bloc către care, fiind înalt, se-ndreaptă privirile pornite din mai multe colţuri ale oraşului.
„Capul de perspectivă nu justifică o volumetrie foarte agresivă. Este doar un punct ceva mai expus decât alte puncte. Poate fi şi un grup de brazi, şi o troiţă”, retează Şerban Sturdza elanul teoretic al primarului. Andrei Pippidi nu i-a putut „bate obrazul” arhitectului Dan Manea, pentru că nu l-a văzut niciodată în carne şi oase. Îl ştie doar prin prisma clădirilor pe care le-a proiectat şi, atunci când compară activismul civic al arhitectului cu ceea ce Manea proiectează în viaţa de zi de zi, devine circumspect: „Ajung să bănuiesc o oarecare ipocrizie în aceste zgomotoase declaraţii de devotament faţă de trecutul oraşului, când el, personal, este implicat în construcţii noi care desfigurează peisajul Sinăii”. Ştefan Bortnowski nu e nici el mai îngăduitor cu realizările colegului său de breaslă: „Dan Manea a proiectat un monstru”.
Codin Maticiuc, amantul divelor
Fiu al unui fost lucrător în comerţul exterior, Codin Maticiuc (28 de ani) este un pasionat al autoturismelor de lux (preferabil, decapotabile) şi un amant frecventat de dive. Sumă de relaţii amoroase spectaculoase, „Poponeţ” s-a iubit, printre altele, cu Gina Pistol, Raluca Lăzăruţ şi Anna Lesko. Elena Băsescu l-a descris pe Codin drept „un băiat cuminte, care îşi vede de afaceri şi munceşte ziua”.
POZIŢIA MINISTRULUI
Theodor Paleologu: „Sinaia este, alături de Bucureşti, emblema nepăsării”
Răspunzând la întrebările EVZ, ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional, Theodor Paleologu, a apreciat situaţia urbanistică din Sinaia ca fiind „dezastruoasă”, trecând-o în contul lipsei de viziune a autorităţilor locale şi a relei credin ţe a acestora.
„Din păcate, Sinaia este, alături de Bucureşti, emblema nepăsării şi a inabilităţii de a conserva şi a promova patrimoniul construit. Deşi Legea nr. 5/2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional are prevederi clare legate de obligativitatea elaborării documentaţiilor de urbanism pentru zone construite protejate, acest lucru nu s-a întâmplat în cazul oraşului Sinaia.
Autorităţile locale par să se complacă în această situaţie. Este limpede pentru toată lumea de ce. Pentru că astfel de actualizări sunt invers proporţionale cu elanul investitorilor şi cu greutatea plicurilor pe care aceştia le pot dărui”, a declarat ministrul.
Un raport întocmit toamna trecută de o comisie prezidenţială pentru patrimoniul construit, situri istorice şi naturale a ajuns la o concluzie asemănătoare: „Urbanismul derogatoriu este în floare, iar Sinaia a ajuns, în câţiva ani, un oraş dizarmonic, dezarticulat, pe cale de a-şi pierde definitiv identitatea, lăsat pradă unor autorităţi locale iresponsabile. (...) Cu autorizaţii de «restaurare şi extindere» sunt nimicite şi sufocate vechile vile, peste ele ridicându-se clădiri monstruoase. (...) Vechile case din Sinaia cad pradă promotorilor imobiliari”.
AVIZ FALS Vişoiu, retragere cu două blocuri în plan
În Sinaia, a venit să facă „dezvoltări imobiliare” şi Valentin Vişoiu, miliardar din Argeş. A sosit împreună cu doi parteneri mai vechi de afaceri şi a plecat în urmă cu un an, lăsând terminată doar documentaţia pentru construirea unui bloc. O clădire bombastică, care a început să se ridice din pământ astă-toamnă, invadând trotuarul străzii, ameninţând firele de telegraf şi acaparând priveliştea asupra pădurii. Aşa se face că, lângă blocul lui „Poponeţ”, creşte cu viteză un alt „cap de perspectivă”. Imobilul are o suprafaţă desfăşurată dublă faţă de cea stipulată în PUG şi e cu două etaje mai înalt decât prevede regulamentul de urbanism.
Pentru un alt bloc pe care miliardarul argeşean voia să-l construiască, documentaţia a fost întoarsă din drum: fusese obţinută cu un act mincinos de scoatere definitivă din fondul silvic. Consiliul local a fost dat în judecată fiindcă îl aprobase şi a pierdut procesul la Tribunalul Bucureşti.
JONGLERII „Dezvoltarea” oraşului este făcută cu terenuri date consilierilor locali şi autorizaţii de construire pe care primarul i le pune pe tavă tatălui său
Degenerescenţa urbanistică a oraşului Sinaia a mers mână în mână cu interesele celor din conducerea localităţii. La un an de la instalarea administraţiei Vlad Oprea, consiliul local a scos la licitaţie nouă terenuri pentru construirea de pensiuni, în scopul „dezvoltării turistice a oraşului”. Era vorba despre mici zone verzi, situate în curbe, ori pante acoperite cu perdele de conifere.
Loturile au fost câştigate de primar, de doi consilieri PNL, de şeful PSD Sinaia şi de alţi câţiva potentaţi locali ajunşi, între timp, şi ei în consiliu. Voiau cu toţii să participe la dezvoltarea oraşului, dar nu chiar imediat... După 12 luni, mulţi au cerut amânarea termenelor de începere a lucrărilor. Ei au cerut, ei au aprobat. Când, în sfârşit, s-au apucat de treabă, au ras toţi copacii de pe terenurile concesionate. Aşa a făcut şi liberalul Cristian Burlacu, devenit deputat de Valea Prahovei în decembrie 2008.
Oprea: „Eu am tăiat doar câţiva copaci”
Un brad n-a mai lăsat în picioare, înainte de a săpa fundaţia clădirii. Rezultatul: după o banală ploaie de primăvară, râpa pe care construia a luat-o la vale, suprimând zeci de metri din trotuarul unei străzi vecine. „Cunosc istoria oraşului Sinaia din poveştile spuse de bunicul şi de tatăl meu, dar niciodată nu s-a pus problema vreunei alunecări de teren. Natura a fost provocată de nişte imbecili care se manifestă fără niciun fel de milă”, comentează Ştefan Bortnowski. „Eu am tăiat doar câţiva copaci de pe terenul pe care l-am câştigat la licitaţie”, se apără primarul Vlad Oprea.
Patru etaje în trei paşi
Edilului Oprea i-a crescut de asemenea un imobil de raport pe un teren luat de la primărie. În 1998, firma tatălui său concesionase 2.200 mp pentru construirea unei benzinării, a unei spălătorii auto şi-a unui fast-food. Nu mult după ce Oprea junior a ajuns primar, în 2005, tatăl i-a solicitat să i se aprobe ridicarea şi a unui bloc de locuinţe pe terenul obţinut cu şapte ani mai devreme.
Vârstnicul a redactat cererea cu tâlc, parcă simţea că sinăienii, bucu reştenii şi, în general, cetăţenii României n-aveau unde să locuiască. „Blocul va avea destinaţie de locuinţe pentru locuitorii din Sinaia şi pentru cei din Bucureşti sau alte localităţi”, se angaja tatăl primarului. Cererea a fost aprobată. După încă două luni, Oprea senior a mai dorit ceva.
Extinderea terenului concesionat iniţial cu 400 mp. Şi solicitarea aceasta s-a bucurat de înţelegere. Ridicarea blocului a început în 2006, an în care primarul i-a semnat tatălui său o autorizaţie de construire pentru un imobil cu parter, trei etaje şi mansară. Clădirea este astăzi gata: are parter, patru etaje (!) şi mansardă şi, aşa cum vârstnicul a promis, apartamentele sunt vândute la toată lumea. În bloc se intră direct din stradă, iar, pe partea opusă, se iese aproape drept în râul Prahova.
ILEGALITATE
Dispariţia unui pârâu şi dispreţuirea vecinilor
Ar fi trebuit să se facă un PUZ şi înainte să se construiască două blocuri cu 54 de apartamente şi câte opt niveluri, într-o poiană, pe cursul unui pârâu. Nu s-a făcut, autorizaţia de construire fiind eliberată ilegal.
Blocurile s-au înălţat văzând cu ochii, revărsându-şi betoanele pe-o stradă de curând asfaltată, iar muncitorii care lucrează aici sunt cam singurii al căror bocănit de ciocane aminteşte de perioada smintită de dinaintea crizei, când se turna ciment, se înnoda armătură şi se plimbau găleţi pe scripeţi în mai toate luminişurile pădurii.
„A construi pe valea unei ape este o greşeală totală. Există situaţii în care curg terenurile din cauza greutăţii clădirilor”, spune Şerban Sturdza. Deşi cetăţenii au protestat îndelung faţă de ceea ce urma să se ridice lângă case lor, opoziţia acestora nu a fost luată în seamă. „Se operează într-un sistem necunoscut omului normal. În faţa nemerniciei mafiei nimic nu rezistă”, vorbeşte Ştefan Bortnowski.
Administratorul investiţiei, Sorin Vasilescu, spune că, pentru a scăpa de reclamaţiile vecinilor, va face unul dintre blocuri c-un etaj mai scund. „Din cauza umezelii terenului, am lucrat foarte greu, folosind piloni foraţi. Am terminat doar un bloc. Din noiembrie anul trecut, n-am mai vândut niciun apartament din cauza crizei”, se plânge Vasilescu.
ALUNECĂRI DE TEREN
Arca lui Noe cu 9 niveluri
Cele 54 de apartamente ridicate pe valea pârâului - a observat arhitecta şefă a judeţului Prahova, Luminiţa Iatan - vor dialoga de pe picior de egalitate cu vecinătăţile! Se ridică vizavi de-un loc intens traumatizat de utilajele de construcţii, care nu s-au lăsat până n-au fundat o clădire cu nouă niveluri pe-o pantă cu pământul sfărâmicios.
Iniţial, terenul fusese lotizat şi concesionat pentru construirea unor locuinţe uşoare, cu parter şi mansardă, pentru sinăieni. Se ştia că solul plesneşte de umezeală, supurând prin toate smârcurile şi că n-ar fi putut susţine clădiri grele. Numai că, din mâna unui sinăian, şi a altuia, şi a altuia, trei parclele au plecat ca nişte ştafete până s-au oprit la Cornel David, frate cu cumnatul lui Vlad Oprea. Acesta se asociase cu doi cetăţeni armeni de care, până la urmă, s-a despărţit, lăsându-le lor întreaga investiţie.
Când terenul nu a mai putut duce cele nouă niveluri ale imobilului, strada Furnica a luat-o la vale, dezvelind conducte de gaze, ţevi de apă şi tubulatura canalizării. Pentru a securiza clădirea, au descărcat câteva cife de beton la baza ei, doar că pământul a mai luat-o o dată din loc, prăvălindu-se pe partea opusă.... S-au pus alte cofraje şi alte ziduri de sprijin... Atunci când chiar nu s-a mai clintit din loc, nici măcar c-un milimetru, proprietarii au îmbrăcat clădirea în sticlă fumurie, au placat-o cu gresie bej şi au botezat-o „Arca lui Noe”.
RÂPA VAMEŞILOR
„Casa” cu 40 de apartamente şi 5.000 mp
Ultima oară când „Salvaţi Sinaia!” a făcut vâlvă în audiovizual a fost în august 2007. Doi foşti înalţi funcţionari vamali din Constanţa (Alin Pilcă şi Marius Făinărea) deveniţi, după intrarea în domeniul privat, nişte prosperi oameni de afaceri, împreună c-un sinăian şi-un chinez, puseseră mâna pe-un teren de 1.300 de mp pe care, de puţină vreme, se apucaseră să ridice un bloc cu câteva zeci de apartamente. Cheliseră petecul de pământ acoperit c-o pădure de brazi şi se apucaseră să sape. Săpau cu spor, umplând cu vârf cuvele excavatoarelor, până când muntele a venit talazuri la vale, căscând o prăpastie care a crăpat pereţii unei case vecine, ameninţând înghiţirea alteia.
În seara zilei în care s-a petrecut sinistrul, Vlad Oprea a apărut la ştirile TV. Fără să-şi piardă o clipă zâmbetul de pe buze, a spus că ceea ce se construia acolo nu era nici pe departe un bloc, aşa cum aveau unii interesul să insinueze, ci o „casă”, iar regretabilul accident care stârnise atenţia presei era rodul ploilor abundente care făcuseră pământul mai moale decât de obicei. „Casa” îngloba 40 de apartamente, trei corpuri de clădire, avea o suprafaţă desfăşurată de 5.000 mp, depăşea de aproape patru ori densitatea de construire permisă în acel loc, iar ridicarea ei începuse fără aviz de la Direcţia de Cultură – deşi se găsea în coasta unui perimetru de rezervaţie arhitecturală. Fusese proiectată de arhitecta Andrada Nemethi, şi ea parte din grupul care a susţinut campania „Salvaţi Sinaia!” şi avea o autorizaţie de construire ilegal eliberată de primărie.
„Colegii mei, arhitecţii, sunt incompetenţi. Apoi, vine vorba de latura umană a fiecăruia. Nimic nu justifică să accepţi aceste lucrări. Dacă ai avea o condiţie morală adecvată, chiar de ai fi sărac lipit pământului, nu ai face aceste proiecte. Ele nu au absolut nicio altă justificare decât aceea de a fura la maximum. În profesia noastră, a distruge un loc este echivalent cu a omorî un om”, comentează Ştefan Bortnowski.
„OMUL CĂRNII”
Tupeu demolator
Alt tânăr gata să potcovească Sinia cu o clădire de mari proporţii este Iustin Paraschiv, miliardar din Mizil care a scos capul în „Capital Top 300” graţie comerţului cu carne. Paraschiv a cumpărat în 2007 o casă în centrul oraşului, de la un român plecat în SUA, care-o revendicase şi o câştigase în instanţă. Clădirea se găsea în zona de protecţie a unei rezervaţii de arhitectură - care se întinde de la gara regală până la Castelul Peleş, cuprinzând Cazinoul şi Hotelul Palace. În aprilie 2008, tânărul a demolat-o fără să aibă autorizaţie de la primărie şi nici aviz de la Direcţia de cultură.
Deşi s-au făcut o sumedenie de fotografii în dimineaţa zilei în care un buldozer a transformat clădirea în moloz, Paraschiv încordează vâna care l-a făcut miliardar şi spune: „Este o confuzie. Casa a căzut singură. Nu sunt inginer constructor să vă dau alte explicaţii”. După cea pus clădirea la pământ, Paraschiv a mers la primărie să ceară organizarea unei licitaţii pentru concesionarea unui teren limitrof, de 1.500 mp. Scopul real al iniţiativei este de a mări lotul pe care miliardarul deja îl deţine, în vederea construirii unei parcări pentru un hotel de peste 100 de camere: „Fac această investiţie în primul rând pentru clienţii hotelului”.
PROIECTUL RESTAURATORULUI
Blocuri în propria rezervaţie
La apariţia de blocuri cu zeci de apartamente, în cartierul vechi al oraşului Sinaia, a pus umărul şi Preşedintele Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice din România, arhitectul Călin Hoinărescu! Graţie unui PUZ realizat de restaurator în urmă cu un an, dezvoltatorii unui complex imobiliar au obţinut derogări care le vor îngădui să construiască aproape dublu faţă de cât le permitea regulamentul de urbanism. „Parametrii din PUG sunt orientativi, trebuie interpretaţi de la caz la caz”, justifică arhitectul temeinicia planşelor pe care le-a desenat. Şerban Sturdza, preşedintele OAR, refuză să-i îmbrăţişează opiniile: „Deşi nu cunosc proiectul în cauză, resping acest raţionament din principiu. Blocurile nu au ce căuta în zona istorică a oraşului”.
Costin Irimia, reprezentantul dezvoltatorului care a beneficiat de PUZ-ul întocmit de Călin Hoinărescu, îşi prezită investiţia: „Proiectul prevede trei blocuri, cu 74 de apartamente, 42 de locuri de parcare înăuntru, plus alte 4-5 afară. Terenul e fix în centru”. Cele trei blocuri vor fi ridicate în inima uneia dintre rezervaţiile arhitecturale pe care Hoinărescu le-a definit în anii 1980, restauratorul nevăzând nicio contradicţie între travaliul benevol depus acum două decenii şi munca remunerată prestată de curând.
De altfel, Hoinărescu priveşte cu condescendenţă campania „Salvaţi Sinaia!” şi afişază un scepticism general faţă de atitudinea OAR: „Acum zece ani m-am luptat singur şi în zadar cu Ministerul Culturii ca să declare Sinaia oraş istoric. Eticheta asta ar fi însemnat ca aici să se construiască doar după o arhitectură defensivă. Unde ai fost, băi, ordine, atunci? Asta i-aş întreba eu pe domnii de la OAR care ţipă acum. Eu nu spun că nu ţipă corect, Doamne fereşte!, spun doar că nu au dreptul să ţipe. Ce-ai făcut, băi, ordine, pentru Sinaia? Toată protecţia de care se bucură oraşul se întemeiază pe munca mea din anii 1980. Atunci, eu singur am definit trei perimetre de rezervaţii arhitecturale şi am clasat 70 de monumente istorice, pe care, astăzi, le foarfecă toţi în gură. E inadmisibil ca, de atunci, să nu mai fi făcut nimeni nimic pentru oraş”.
PENSIUNEA OPOZIŢIEI Un cub de ciment
După ce-au pierdut alegerile, înfrânţii care au tocat cei mai mulţi bani în campanie, candidaţii PSD şi PDL – Ion Dilirici şi Marius Nicolai - s-au consolat făcându-şi împreună o agenţie imobiliară. Au mai atras alţi doi PSD-işti în afacere, s-au instalat în sediul PSD Sinaia, au făcut un site pe care să-şi prezinte ofertele şi, pe site, una dintre casele pe care le-au scos la vânzare a fost cea a lui Dilirici. Vândută nu drept casă, cum o ştia toată lumea şi cum scrie în autorizaţia de construire, ci drept pensiune cu nouă dormitoare. Nu cu un etaj, cum a fost menţionat în actul concesionării terenului, ci cu două, câte au ajuns să fie pe parcurs. „Vă spune ceva numele lui Dilirici?, vrea să afle Andrei Pippidi. Ei bine, Dilirici a făcut la câteva zeci de metri de casa noastră un cub de ciment. L-a făcut şi nu l-a mai terminat”.
Casa PSD-istului zace „la roşu” de mai bine de doi ani de zile, atrăgând, cum îi place primarului Oprea să spună, haite de maidanezi la vremea rutului. Terenul a fost luat în concesiune, în 2003, când PSD-istul l-a câştigat cu 146 euro/mp. Nu aceasta avea să fie redevenţa finală, însă, fiindcă, nemaiconvenindu-i, Dilirici a renunţat la tranzacţia cu administraţia locală, condusă, la vremea aceea de un primar care îi era subordonat pe linie de partid. „Preţul a luat-o razna la licitaţia aceea, de-asta am renunţat să mai închei contractul cu primăria”, se justifică Dilirici.
A recâştigat acelaşi teren după doar trei luni, la o nouă licitaţie, cu aproape a zecea parte din prima redevenţă: 17 euro/mp. Lotul făcea parte dintre puţinele parcelele scoase la licitaţie în acel an pentru cei care nu aveau locuinţe, Sinaia fiind unul dintre oraşele cu cei mai mulţi evacuaţi din casele naţionalizate. Dilirici s-a regăsit perfect în situaţia celor fără locuinţă, deşi era patronul unei firme cu câteva zeci de angajaţi, un sediu cu trei etaje în Sinaia, o benzinărie şi o pensiune! Toamna trecută, consiliul local i-a aprobat cumpărarea terenului, la abracadabrantul preţ de 55 euro/mp (16.500 euro, în total), moment de la care Dilirici n-a mai aşteptat mult până să scoată la mezat şi casa, şi pământul de sub ea pentru suma de 550.000 euro. PSD-istul explică: „Fără să-mi dau seama, am construit casa prea mare pentru posibilităţile mele de a o întreţine. De-aia o vând”.
EXCEPŢIE Casa lui Iorga, locuită de proprietari
Contrar celor mai multe imobile din Sinaia, căzute pradă naţionalizării, casa lui Nicolae Iorga a fost locuită de proprietari şi în timpul comunismului. Nepotul lui Iorga, istoricul Andrei Pippidi, povesteşte: „Casa a fost naţionalizată timp de o săptămână... În 1952, primăria a anunţat-o pe mama că trebuie să evacueze casa în 48 de ore, să o pună la dispoziţia poporului... Mama, însă, a obţinut extinderea acestui termen de graţie de la două zile la o săptămână. În acest timp, o cerere a familiei a fost aprobată de Petru Groza, iar primăria a primit dispoziţie să ne lase în pace, datorită faptului că Iorga fusese asasinat de legionari. Era argumentul cel mai puternic care se putea folosi când a avut loc acest episod”. Casa lui Iorga din Sinaia a fost proiectată de arhitectul Toma T. Socolescu, autorul Halelor Centrale din Ploieşti şi este locul de unde, pe 27 noiembrie 1940, Nicolae Iorga a fost ridicat de legionari şi dus la Strejnic ca să fie asasinat. În ultimii ani, imobilul a suferit avarii serioase la structura de rezistenţă, din cauza alunecărilor de teren. Acestea au fost favorizate de scurgerile de apă din reţeaua de alimentare a oraşului şi de presiunea exercitată de clădirile voluminoase ridicate în împrejurimi.