Aparent, omul e un patriot. A preluat conducerea CSAT, i-a permis lui Biden să viziteze România, iar acum vrea să relanseze „industria românească de apărare” și să „salveze locuri de muncă”.

În realitate, măsura de a șterge dintr-un condei datoriile companiilor de stat care produc armament este, în cel mai bun caz, populistă și periculoasă. Aș spune că este și inutilă și suspectez că, de fapt, e vorba de corupție și politică.

În primul rând, nu știm care sunt nevoile de înzestrare ale armatei române și dacă aceste uzine de stat produc bunuri care sunt necesare. În al doilea rând, România fiind parte a NATO, nu există nici un motiv să nu cumpere armament produs în țările acestei alianțe, dacă este mai ieftin și mai performant. De fapt, trebuie să ne punem astfel problema: preferăm un produs românesc, cu un grad de risc mai ridicat, sau să cumpărăm armament de calitate din țările aliate, știind că viața militarilor noștri este mai sigură? În al treilea rând, o astfel de măsură trebuia anunțată Comisiei Europene, întrucât constituie ajutor de stat. Nici ministerul Economiei, nici Guvernul, în comunicatele emise după emiterea ordonanței nu spun nimic despre această problemă.

Nu vreau să fac istoria scandalurilor legate de înzestrarea armatei române și să ne mai amintim acum de modul în care am intrat în primul război, până a venit Berthelot să ne pună pe picioare, sau de afacerea Skoda. Dar când priviți spre decizia abruptă a lui Ponta de a șterge datorii de 1,1 miliarde lei a unor companii de armament să vă amintiți că, doar în ultimii zece ani, am avut un șef al Statului Major General condamnat pentru corupție și altul care era sub ancheta DNA în momentul în care, fie-i țărâna ușoară, a murit.

M-am obișnuit ca guvernul Ponta să legifereze acte de corupție – vezi ordonanța pentru care Rușanu este în arest, iar Chițoiu s-a pitit sub protecția imunității parlamentare. Însă este o noutate ca, sub pretextul urgenței, să pună în pericol securitatea națională.