Ora 13.00. Cristina Sfetcu primește un telefon de la un medic de la Orșova. I-a spus cu glas tremurat că soțul ei a suferit un accident și că este grav. Femeia atât a înțeles din tot ce i-a spus doctorul. Șocul aproape că i-a secerat picioarele. A plecat cu ce avea pe ea direct la spitalul din Severin, orașul în care locuiesc și a început să-l caute, dar soțul ei era deja la aeroport, pentru a fi preluat de un elicopter.

„Starea lui se agrava de la un minut la altul. Nu știam ce a pățit, nu știam ce se întâmplă. Am aflat că e la aeroport și am ajuns imediat. Mi-a dat voie medicul, întrun final, să-l văd. Fața, șoldurile… Curgea carne, grăsime de pe toate părțile. Era conștient și m-a întrebat dacă o să trăiască”, asta își amintește Cristina Sfetcu, despre ziua de 5 aprilie. Soțul ei, comandant de echipaj al Inspectoratului pentru Situații de Urgență, a mers să stingă un incendiu la Eșelnița, Mehedinți, un foc de vegetație. De n-ar fi intervenit, casele din zonă s-ar fi făcut scrum, cu tot cu oamenii din ele. Dar s-au făcut părți din el scrum și de-odată cu ele și speranța că în ISU există solidaritate, unitate și compasiune pentru eroi ca el.

 Echipamentul i-a rămas agățat în copac

Au fost patru pompieri la incendiu în acea dimineață. Focul era adânc în pădure, astfel că nu au putut intra cu autospecialele. Doi au intrat pe picioarele lor, inarmați cu lopeți și cu stingător în spate. Din păcate, s-a petrecut un fenomen mai puțin previzibil: conform martorilor, s-a format un curent, care s-a transformat în vârtej. În mijlocul acestui vârtej s-au aflat cei doi pompieri, care au fost secerați de niște crengi groase. „Colegul lui s-a ridicat și a fugit, speriat. Mihai a leșinat, a căzut pe jar și a stat acolo câteva minute. S-a trezit și a început să strige după ajutor, astfel că au sărit ceilalți doi colegi și l-au scos”, povestește soția salvatorului în vârstă de 47 de ani. A fost o minune că nu a murit la fața locului, că s-a trezit din leșin și a strigat după ajutor. „Dar și el a făcut mult bine la viața lui. „A scos copii din foc, a intrat într-un apartament din Orșova, cu flăcările până în tavan și a scos trei, patru micuți cât cozile de mătură”, își amintește soția lui Mihai cu multă mândrie. Și-a susținut soțul în meseria aceasta „orbește”. „Serviciul a fost, pentru el, mereu pe primul loc. A muncit cu mândrie și dedicație și tot ce-și dorește acum este să se facă bine, să se reîntoarcă! Nu vrea să rămână invalid sau să fie pensionat”, explică ea.

După incident, în plina lor suferință, soții Sfetcu au aflat că superiorii îl acuză că nu ar fi avut echipament de protecție. „Fals! Nimic mai fals! Avea echipamentul însă acesta era unul vechi, nu era de calitate. A ars pe el, s-a topit și s-a amestecat cu pielea lui, o parte a rămas agățat în crengile copacilor”, spune Cristina Sfetcu.

A fentat moartea la Viena

Pe aeroport, medicul i-a spus soției că trebuie trimis urgent la Timișoara. Dar elicopterul sosit nu era dotat. Au stat trei ore acolo, pe pistă, în așteptarea unui alt aparat de zbor. La Timișoara l-au ținut 2-3 ore, apoi s-a decis transferul pompierului la spitalul AKH Viena.

„Singura varianta de transport pe care au găsit-o a fost o ambulanță. Au plecat noaptea la 23 și au ajuns dimineața la 6. A mers toată noaptea, neintubat, în stare gravă, încât chiar și cei de la AKH au rămas muți când l-au văzut”, explică Cristiana Sfetcu. „L-au băgat direct în operție, șoldul drept era ars până la os. Din acel moment l-au ținut numai în comă, opt săptămâni, pentru că altfel ar fi murit de durere. Avea peste 40 temperatură zi de zi și era plin de bacterii. Nu m-am mișcat de lângă el și am văzut tot ce i se făcea, recuperare, tratamente… Medicii spuneau că e o minune că a supraviețuit și că tratamentul e de lungă durată, că mai are de stat. După ce l-au trezit din comă, după două zile, vin doctorii și-mi spun că trebuie să-l externeze. Abia avusesem discuția că lupta nu s-a terminat, că mai durează… Medicii austrieci mi-au spus, revoltați, supărați, că cei din țară insistă să fie trimis acasă. Atunci l-am sunat pe domnul Arafat și l-am rugat să ne mai lase acolo. Mi-a răspuns că el nu poate să facă nimic, că e decizia medicilor și că se va face bine și în țară. L-au pus în ambulanță și l-au trimis în Timișoara. Eu am căutat autobuze, micorbuze să ajung în țară. Am ajuns la o zi după el. În țară, la Timișoara, l-a preluat doctorul Nemeș, cel care l-a îngrijit și în ziua accidentului. A zis că nu este de competența lui, a fost un om corect și a recunoscut. L-a trimis la București, la Spitalul de Arși. Și de acolo ne-au spus că trebuie să ne transferăm la Gerota. Unde a stat câteva săptămâni, însă acolo avea baie comună și era expus, putea să ia mai multe bacterii. Doctorul a decis să-l transfere într-un salon de la centrul de recuperare, însă acolo nu existau medici. Specialiștii în recuperare de acolo chiar se întrebau ce caută omul ăsta în stare atât de gravă acolo…”, povestește ea.

Îmi spuneau să-l iau acasă, că și acasă pot să-i fac duș

La 4 ani de la Colectiv, un singur pompier a dovedit pe propria lui piele arsă, din postura lui de mare ars, că nu ne-am pregătit pentru a salva astfel de cazuri. Deși Raed Arafat l-a vizitat pe pompier la spital la un moment dat, și deși i-a promis uitându-se în ochii lui că va avea grijă să nu simtă lipsurile materiale în ceea ce privește tratamentul, „tăticul SMURD” a uitat să le mai asigure ceva sau să le răspundă la telefon. A pus un aghiotant să mențină iluzia cu „vă decontăm facturile”. Mai rău, nici măcar nu s-a asigurat că pompierul va avea acces la medici, iar degetele lui, recuperate de austrieci, au ajuns la amputare. „Tot ce au grefat și recuperat oamenii aia s-a dus pe apa sâmbetei aici”, afirmă soția.„Mi-au spus inclusiv că mai bine îl iau acasă, că pot să-i fac și acasă dușuri. În condițiile în care eu îi luam carnea cu mâna și îi acopeream osul, apoi puneam bandaj. Să nu credeți că se înghesuiau să-i toaleteze rănile. Unora li se citea scârba pe față”, adaugă ea.

Victimele de la Colectiv îi plătesc medicamentele

Aflând de o nouă dramă similară, supraviețuitorii din Colectiv și familiile celor decedați au strâns bani pentru Mihai, pentru a-și continua tratamentul. I-au asigurat recuperarea în Germania, pentru câteva luni. Costă foarte mult și nici nu s-au gândit încă la cât vor costa operațiile. Doar mâna dreaptă a lăsat în urmă facturi de 11 mii de euro. „Am avut o șansă prin ajutorul celor de la Colectiv, cărora le mulțumesc din toată inima. Și ministrului Marcel Velea, pentru că s-a interesat și l-a ajutat pe soțul meu, cât și colegilor de serviciu ai soțului, care au făcut chetă. Altfel… L-am sunat pe domnul Arafat să-l rog să asigure transportul până în Germania. Nu mi-a răspuns. În schimb mă sună cei de la Inspectorat (ISU) periodic, să mă întrebe unde e soțului, deși au toate actele și știu clar unde e. Îmi vine să le spun că dacă statul nu ar fi vrut să facă o economie și l-ar fi lăsat să-și facă tratamentul la Viena, probabil că acum era acasă, recuperat”, se revoltă femeia.

 Încercările prin care au trecut soții Sfetcu

Cristiana și Mihai Sfetcu au o poveste de viață care dă junghiuri în inimă oricui. Au suferit mult împreună, calvarul începând cu sarcinile pierdute de ea, de-a lungul vremii. A stat mult prin spitale și atunci el era stâlpul ei, el era cel care îi alina suferința. „Acum îl văd cum se bucură ca un copil când merg la el, pentru că suferă de singurătate groaznic. Spune că a supraviețuit doar pentru că am fost eu lângă el, dar cum să nu fiu, cum să nu-l ajut? Cum să-l privesc cum moare și să nu fac nimic? Și el tot vrea să se întoarcă la meseria lui, să vină acasă și să-și reia viața de unde a lăsat-o. Chiar dacă merge greu, chiar dacă mâinile sunt încrețite de grefe și semne de bisturiu”, conchide Cristiana.

Dacă doriți să-l ajutați pe Mihai Sfetcu să își îndeplinească dorința de a fi din nou parte din elita salvatorilor, puteți să contribuiți, cu orice sumă, în conturile deschise pe numele soției, Cristiana Sfetcu:

 

RO49BTRLEURCRT0508661801

RO02BTRLRONCRT0508661801