Polul Sud nu a fost întotdeauna înghețat. Când nu a existat deloc gheață în Antarctica

Polul Sud nu a fost întotdeauna înghețat. Când nu a existat deloc gheață în Antarctica Antarctica, sursa foto: Wikipedia

Antarctica, care este de aproape patru ori mai mare decât Statele Unite, este acoperită aproape în întregime de un strat de gheață gros de kilometri. Dar Polul Sud nu a fost întotdeauna înghețat. Așadar, când a fost ultima dată când în Antarctica nu a existat deloc gheață?

Această calotă glaciară s-a format relativ recent în termeni geologici, au declarat experții pentru Live Science. „Cred că majoritatea oamenilor ar spune că acum 34 de milioane de ani s-a format prima dată calota glaciară în Antarctica”, a declarat Eric Wolff, paleoclimatolog la Universitatea Cambridge. „[Anterior] cea mai mare parte ar fi fost ca nordul Canadei de astăzi. Tundră și pădure de conifere”.

Temperaturile, un factor cheie

Temperaturile globale sunt un factor cheie care influențează gradul de acoperire cu gheață. În urmă cu aproximativ 50 de milioane de ani, valorile termice globale erau cu aproximativ 14 grade Celsius mai calde decât în prezent. Dar temperaturile au scăzut constant în următorii 16 milioane de ani. În urmă cu 34 de milioane de ani, o perioadă de timp cunoscută sub numele de granița Eocen-Oligoce, clima era cu 8 grade Celsius mai caldă decât în prezent.

Dar ce a declanșat această scădere a temperaturii? Și a fost suficient pentru ca straturile de gheață să se formeze?

Ne puteți urmări și pe Google News

„Există doi factori, și probabil că ambii au fost în joc”, a declarat Wolff pentru Live Science. „Unul dintre ei este modificarea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă. Iar celălalt este mișcarea continentelor și, în special, deschiderea Pasajului Drake”, strâmtoarea dintre America de Sud și Antarctica care leagă Atlanticul de Sud de Pacificul de Sud.

Polul Sud

Polul Sud, sursa foto: wikipedia

Dioxidul de carbon din atmosferă

Cu cât există mai mult dioxid de carbon în atmosferă, cu atât mai multă căldură este reținută și planeta este mai caldă.

În urmă cu aproximativ 60 de milioane - 50 de milioane de ani, concentrația de dioxid de carbon din atmosfera Pământului era foarte mare. Undeva între 1.000 și 2.000 de părți pe milion, sau de 2,5 până la 5 ori nivelul actual, a declarat Tina van de Flierdt, geochimist la Imperial College London.

„Dar știm că CO2 din atmosferă a scăzut de-a lungul acelei limite Eocen-Oligocen”, a declarat ea pentru Live Science. Această scădere a CO2 din atmosferă ar fi fost însoțită de o răcire a climei globale, a adăugat ea. Ceea ce probabil ar fi determinat trecerea Pământului peste un prag și ar fi permis formarea straturilor de gheață.

O separare a teritoriilor

Cu toate acestea, a existat probabil și o răcire localizată pe continentul Antarctica, din cauza tectonicii plăcilor, a spus Wolff. În această perioadă, America de Sud și Antarctica s-au separat definitiv, deschizând ceea ce este acum Pasajul Drake.

„Acest lucru a dus la ceea ce numim un curent circumpolar. Apă care se învârte în cerc în jurul Antarcticii”, a spus Wolff. „Acest lucru izolează Antarctica de restul lumii. Și face mult mai dificilă trecerea maselor de aer cald prin Oceanul de Sud. Și, prin urmare, face Antarctica mai rece.”

Tectonica plăcilor

Tectonica plăcilor a influențat, de asemenea, în mod direct nivelurile de dioxid de carbon, a adăugat el. Alterarea rocilor și activitatea vulcanică fac parte din ciclul carbonului. Astfel încât, pe parcursul a mii de ani, procesele geologice pot modifica echilibrul gazelor din atmosferă.

Deși există unele incertitudini, cercetătorii sunt destul de încrezători cu privire la această tranziție de acum 34 de milioane de ani. Datorită semnăturilor chimice din sedimentele de rocă. Atomii de oxigen există în două forme: oxigen-16 (oxigen comun) și oxigen-18 (oxigen greu). Gheața continentală conține o proporție mai mare de oxigen-16 mai ușor. Ceea ce înseamnă că oceanele, și, prin urmare, cochiliile micilor creaturi marine, conțin un procent mai mare de oxigen-18 atunci când straturile de gheață sunt mai mari.

„Dacă ne uităm la izotopii de oxigen din cochiliile de carbonat ale micilor creaturi marine din sedimentele oceanice, observăm un salt în urmă cu aproximativ 34 de milioane de ani. Pe care oamenii îl consideră ca fiind datorat faptului că izotopul de oxigen [mai ușor] se îndreaptă spre continentul Antarctica”, a explicat Wolff.

Antarctica, din nou fără gheață

În ceea ce privește posibilitatea ca Antarctica să fie vreodată din nou lipsită de gheață, „este cu siguranță posibil”, a spus van de Flierdt.

„Planeta Pământ a mai făcut-o. Planeta Pământ ar putea să o facă din nou”. Deși este puțin probabil ca activitatea umană să ducă la topirea completă a calotei glaciare, este important să facem tot posibilul pentru a limita acum pierderea de gheață din Antarctica, a adăugat ea. „Este în mâinile noastre să evităm cel mai rău scenariu”, a spus van de Flierdt, conform livescience.com

Revista presei
Refugiul spionilor