Polonia lui Donald Tusk se pregătește să preia cârma unei Europe scufundate în incertitudine, cu un motor franco-german gripat, o așteptată dezangajare militară a Washingtonului și o armată a Kievului care suferă o serie de dezamăgiri pe câmpul de luptă. Perioada se anunță deosebit de tulbure, în opinia prim-ministrului polonez. „Este posibil să ne confruntăm cu evenimente decisive în ceea ce privește războiul și pacea”, a spus Tusk la începutul lunii decembrie, adăugând că este necesară o „corecție profundă a priorităților europene”.

Pe măsură ce tumultuoasa președinție rotativă a Budapestei, marcată de întâlniri criticate între ungurul Viktor Orban și liderul de la Kremlin, se încheie, este rândul Varșoviei să conducă UE, timp de șase luni, începând cu 1 ianuarie 2025. Acest rol îi va permite să-și impună prioritățile, și anume întărirea suveranității europene și a capacităților sale de apărare, intensificarea ajutorului pentru Ucraina și înarmarea continentului împotriva amenințării ruse. Deși limitată ca sferă, această președinție a Consiliului „va fi benefică pentru interesele poloneze, coincizând cu mandatul lui Trump, alegerile anticipate din Germania sau blocajul politic din Franța”, analizează Anna Paczesniak, politolog la Universitatea din Wrocław.

Polonia ajunge la cârma Europei

Spre deosebire de Paris și Berlin, care suferă de paralizie politică, Polonia, care are o majoritate guvernamentală confortabilă, încearcă să se impună ca un jucător cheie. Războiul din țara vecină a propulsat Varșovia în prim-plan. A devenit un hub pentru livrările de arme. Aliat loial al Kievului, Polonia rămâne vitală pentru ajutorul militar, proporțional cu economia sa, și un teritoriu de exil pentru aproape un milion de refugiați de război. Având în vedere imperialismul rus, Varșovia, ca și vecinii săi baltici, cere intrarea rapidă a Ucrainei în NATO și UE. „În Europa a fost nevoie de mult prea mult pentru ca partenerii noștri să înțeleagă că problema securității și o evaluare realistă a relațiilor noastre cu Rusia sunt fundamentale pentru viitorul întregii Uniuni”, a adăugat Donald Tusk.

Activitatea lui Tusk la Bruxelles

Apărând flancul estic al NATO, țara central-europeană cu 36,7 milioane de locuitori își dedică o parte considerabilă din PIB apărării, care se va ridica la 4,7% până în 2025. Reputația sa de centru de greutate geostrategic a fost consolidată și mai mult de la sfârșitul anului 2023, când coaliția centristă a lui Tusk a trimis partidul naționalist Lege și Justiție (PiS) în opoziție. După opt ani de izolaționism și derivă „iliberală”, Varșovia reia dialogul cu Bruxelles-ul. Din punct de vedere economic, Polonia se poate lăuda și cu o anumită credibilitate: nu a mai înregistrat recesiune din 2004, iar PIB-ul a crescut cu 170%, la douăzeci de ani de la intrarea sa în UE.

La Bruxelles, cu experiența sa de fost președinte al Consiliului European, Tusk va putea conta pe o mulțime de aliați. Începând cu președintele Comisiei, Ursula von der Leyen, membră a PPE ca și el, continuând cu estoniana Kaja Kallas, responsabilă cu politica externă, și comisarul pentru buget, Piotr Serafin, mâna sa dreaptă.

Deși nu trebuie exagerată, influența tot mai mare a Varșoviei în ultimii trei ani rămâne notabilă. Polonia reușește deja să-și impună punctele de vedere la scară europeană, în special în privința migrației. Comisia Europeană a dat recent aprobarea unei decizii controversate și surprinzătoare a lui Donald Tusk în această toamnă: suspendarea dreptului la azil „temporar” pentru a gestiona criza în curs de la granița polono-belarusă.

Tentaţie protecţionistă

Rezultatul viitoarelor alegeri germane din februarie ar putea întări, de asemenea, rolul Poloniei, deoarece probabilul nou cancelar, conservatorul Friedrich Merz, este un susținător ferm al Kievului. Un candidat care este apreciat la Varșovia și care contrastează cu poziția lui Olaf Scholz și cu tergiversările acestuia privind trimiterea ajutoarelor militare în Ucraina. „Scholz nu a fost un susținător al unui rol mai mare pentru Polonia în UE, dimpotrivă”, spune Renata Mienkowska-Norkiene, profesor la Universitatea din Varșovia.

Președinția rotativă îi va permite, de asemenea, lui Donald Tusk să pună la cale un alt imperativ care îi este drag: să se emancipeze de sub tutela Statelor Unite, pe fondul punerii sub semnul întrebării a solidității alianței atlantice. Lunile următoare promit să fie grele, după preluarea mandatului de către viitorul chiriaș al Casei Albe, a cărui tentație protecționistă riscă să submineze relațiile dintre Washington și Bruxelles. Un alt iz de război, de data aceasta comercial, plutește deasupra Europei, cu amenințarea unor tarife vamale americane draconice, care ar putea dezechilibra o economie europeană deja aflată în dificultate.

O mare enigmă

O altă necunoscută rămâne ce fel de aranjament va încerca să impună Donald Trump pentru a pune capăt războiului ruso-ucrainean în „douăzeci și patru de ore”? Varșovia se teme de perspectiva unui încetări a focului în defavoarea Kievului, care ar permite Moscovei să-și recapete puterea și să reînnoiască ofensiva în câțiva ani. „Dacă Polonia va fi invitată la eventuale negocieri, atunci împreună cu partenerii săi baltici va încerca să dezvăluie adevărata față a Rusiei și să convingă că a ajuta Ucraina înseamnă și a contribui la „apărarea” noastră”, crede Renata Mienkowska-Norkiene.

Va fi luat în serios de data aceasta partenerul polonez? La începutul lunii decembrie, nu fără o oarecare amărăciune, Donald Tusk a avertizat că „în probleme de securitate, de multe ori s-a întâmplat ca noi să avem dreptate, dar să nu am fost ascultați”.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA