Budapesta și Varșovia joacă o mână slabă, angajându-se să blocheze bugetul și planul de redresare ale UE. Săptămâna aceasta primele pagini ale ziarelor au țipat că Ungaria și Polonia au folosit veto contra bugetului multianual și planului de redresare ale UE, însumând împreună 1,8 trilioane de euro. În realitate, ele n-au făcut nicidecum așa ceva.
Negocierile de luni - axate pe un nou instrument pentru suspendarea finanțării UE pentru țări care violează normele blocului privind statul de drept - au avut loc la nivel de diplomați. Cel mai probabil decizia finală nu va fi luată înainte de reuniunea Consiliului Afacerilor Generale de pe 8 decembrie. Amenințarea cu veto a premierilor ungar și polonez, Viktor Orbán, respectiv Mateusz Morawiecki, ar putea totuși să fie un bluf. Și e un bluf pe care ceilalți lideri din UE trebuie să-l expună.
În acest joc de poker cu miză mare cheia e etapizarea. Adoptarea regulii privind statul de drept necesită doar o majoritate calificată în Consiliul UE, acesta fiind și motivul pentru care diplomații UE au putut vota luni aprobarea ei, ignorând obiecțiile indignate ale Ungariei și Poloniei.
Motivul pentru care Varșovia și Budapesta dețin o pârghie de influență este acela că Germania, fiind acum la președinția rotativă a UE, a legat foarte strâns respectiva regulă de adoptarea bugetului UE pe următorii șapte ani și a pachetului de redresare (acestea din urmă necesitând într-adevăr aprobarea unanimă a guvernelor din UE).
Dar dacă votul de luni va fi confirmat de Consiliu și adoptat formal prin majoritate calificată, el va deveni fapt împlinit. În care punct Polonia și Ungaria își vor pierde rapid orice rațiune de a bloca bugetul.
Firește, și Orbán și Morawiecki trebuie să fi realizat că au o mână slabă, dar atunci de ce mizează atât de mult pe ea? De ce se pun rău cu atât de multe alte guverne amenințând să le ia ostatice fondurile de care ele au nevoie cu disperare?
Cel mai probabil se folosesc de dispută pentru a trimite un foc de avertisment răsunător Comisiei Europene și liderilor din Consiliu. Chiar dacă ei nu vor putea să împiedice adoptarea regulii statului de drept, ei transmit totuși un semnal cu privire la ce ar putea să facă dacă acea regulă va fi vreodată efectiv aplicată împotriva lor. În esență, mesajul e următorul: dacă veți îndrăzni vreodată să ne suspendați fondurile, vom frâna întreaga UE până la oprire, blocând prin veto absolut orice decizie care necesită unanimitate în Consiliu.
Întregul episod ar trebui să ne reamintească de capcana autocrației în care UE singură s-a băgat. Vreme de 10 ani Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta l-a apărat Orbán în timp ce el își consolida acasă întâiul guvern autocrat din UE. Până și astăzi creștin-democrații germani continuă să-l apere pe Orbán și să blocheze expulzarea partidului său din PPE.
PPE l-a protejat pe Orbán urmărind câștiguri politice - pentru a rămâne cel mai mare și mai puternic bloc politic din UE. Însă săptămâna aceasta autocratul lui preferat s-a întors împotriva celor care-l protejează de multă vreme, amenințând planul de redresare post-pandemie promovat în primul rând chiar de liderul de facto al PPE, cancelarul german Angela Merkel.
Fiindcă nu i-au ținut piept lui Orbán încă de acum mulți ani, liderii europeni - și mai ales cei din PPE - i-au permis să consolideze un regim autoritar hibrid în interiorul UE. Succesul lui Orbán i-a inspirat și pe alți autocrați aspiranți, inclusiv pe conducătorul de facto al Poloniei, Jarosław Kaczyński, demonstrându-le că pot nesocoti valorile fundamentale ale UE chiar în timp ce continuă să-i primească subvențiile generoase.
Și chiar dacă ambele țări fac deja obiectul procedurilor de Articol 7, un mecanism din tratatul UE care permite lăsarea unor astfel de regimuri fără drepturile lor de vot, liderii UE nu le-au dus până la capăt, lăsându-le celor două state locurile la masă, de unde ele pot face prăpăd.
Dacă liderii UE vor să scape din capcana autocrației, ei trebuie să înceapă prin a se opune în forță regimurilor ce încearcă să ia UE ostatică. Trebuie să expună bluful lui Orbán și Morawiecki și să adopte regula condiționării fondurilor de statul de drept.
După ce aceste regimuri delincvente vor fi fost forțate să bată în retragere, PPE va trebui să demonstreze că există un preț politic de plătit pentru o asemenea sfidare flagrantă a normelor UE, expulzând în sfârșit guvernul [partidul] lui Orbán din rândurile sale - și denunțând practicile autocrate ale regimurilor ungar și polonez.
Numai după ce UE își va fi demonstrat hotărârea de a apăra democrația și statul de drept va putea ea să scape din capcana creată de anii ei de conciliatorism. Articol de R. Daniel Kelemen (profesor de științe politice la Rutgers University)
Traducere: Rador