Unul dintre titlurile care mă impresionează prin melancolia presupusă, autorului e Bucureştii ce se duc, de Henri Hohl, carte publicată în 1910 la Tipografia Neamul Românesc. După cum sugerează puternic şi titlul, e o carte despre un oraş care intră în uitare prin modernizarea în ritm galopant.

Păstrînd proporţiile, cred c-aş putea scrie şi eu o carte, inspirată din postdecembrism, despre Politicienii ce se duc, sau, mai bine zis, despre Politicienii ce s-au dus în uitare.

Zilele trecute, Bogdan Iacob de la site- ul Inpolitics m-a sunat pentru a mă provoca întrebîndu-mă: Ce ştiţi despre Valentin Gabrielescu? Ţărănistul, am zis eu în chip automat, şeful Comisiei care a anchetat evenimentele din decembrie 1989, născocitorul termenului de Loviluţie, fost secretar general adjunct al PNŢCD.

– Da, a confirmat Bogdan Iacob.

– Păi n-a murit? am întrebat eu, exprimînd astfel bombăneala că sunt întrebat despre un mort.

– Nu, n-a murit. Trăieşte, are 102 ani – a răspuns Bogdan Iacob.

Mi-am dat seama, după ce-a închis telefonul, c-ar fi trebuit să adaug:

Trăieşte ca persoană fizică, dar ca politician s-a dus, l-a uitat toată lumea.

Politicieni care s-au dus, în sensul c-au trecut în uitare ca şi cum ar fi murit sau că nu mai interesează pe nimeni, ştiu mulţi în postdecembrism.

Unul dintre ei se numeşte Cătălin Predoiu.

Ministru al Justiţiei în două Guverne (Tăriceanu şi Boc), din 2008 pînă în 2012, fost premier interimar, Cătălin Predoiu s-a înscris la 5 iulie 2013 în PDL, numit imediat prim-vicepreşedinte.

PDL l-a propus drept candidat al său la prezidenţiale.

Vînzarea PDL de către Vasile Blaga în 2014, pentru a scăpa de dosarele care ţopăiau prin sertarele Binomului, l-au scos din cursă pe Cătălin Predoiu în favoarea lui Klaus Iohannis.

Prezent la Congresul de fuziune unde cei doi au luat cuvîntul, m-a întîmpinat oratorul Cătălin Predoiu.

Şi nu numai pe mine, ci şi sala. Candidatul impus de PNL a fost Klaus Iohannis.

Urmărindu-i discursul de la Congres, citit cu poticneli şi chiar căderi în nas, după nişte hîrtii, m-am întrebat şi atunci, ca şi acum, de ce l-a sacrificat PDL pe Cătălin Predoiu.

Mi s-a răspuns prin Rezoluţia Congresului care stabilea că PNL dă preşedintele, iar PDL premierul. Era limpede că premierul se numea Cătălin Predoiu.

De altfel, în campanie, Klaus Iohannis a mers cu invocarea lui Cătălin Predoiu drept premierul desemnat dacă el ajunge preşedinte.

Au venit alegerile.

Le-a cîştigat Klaus Iohannis.

La învestire, dar şi după, Klaus Iohannis n-a suflat un cuvînt despre premierul cu care ar fi trebuit să facă tandem.

În decembrie 2015, la un an de la debutul preşedinţiei lui Klaus Iohannis, a căzut Guvernul Victor Ponta.

Nici măcar în vis, Klaus Iohannis n-a dat semn c-ar vrea să-l desemneze premier pe Cătălin Predoiu.

La scrutinul pentru locale, după nenorocirea cu Marian Munteanu, Cătălin Predoiu a fost pus să candideze la Primăria Capitalei din partea PNL. Intrat prea tîrziu în competiţie și lipsit de orice sprijin, Cătălin Predoiu s-a situat pe locul 3, după Nicuşor Dan. La parlamentarele din 2016 a devenit deputat şi, ulterior, a fost ales vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor din partea PNL.

Din 16 decembrie 2016, l-am urmărit pe Cătălin Predoiu în intervenţiile sale anti-PSD şi mai ales pro Binom, multe dintre ele în presă şi la televiziune.

Deşi multe dintre intervenţii nu m-au încîntat, pentru că-l reduceau pe Cătălin Predoiu doar la un fel de simptom al Binomului SRI-DNA, cînd s-a înscris în cursa pentru preşedinţia PNL am fost convins că va deveni liderul PNL.

Avea toate datele pentru a-i surclasa pe Buşoi şi pe Ludovic Orban.

Nu mică mi-a fost mirarea pe 9 mai 2017, cînd am aflat ştirea că se retrage din cursa pentru preşedinţia partidului. Cu ceva timp înainte, Cătălin Predoiu protestase pe Facebook împotriva ştirilor false potrivit cărora s-ar retrage din cursă. În apariţia lor, el semnala mîna adversarilor din partid. – De unde ştiţi asta? l-am întrebat pe cel care-mi spusese, e drept în treacăt, într-o discuţie telefonică despre retragerea lui Cătălin Predoiu ca despre un fapt banal, mărunt, normal, în general, A stat ploaia.

De pe Facebookul său! mi s-a răspuns. M-am grăbit să mă conectez la Facebookul lui Cătălin Predoiu. Eram convins că voi citi un text zguduitor, menit a rămîne în istorie, prin care Cătălin Predoiu să-şi explice decizia.

Am dat peste aceste rînduri: „Dragi prieteni, am informat acum cîteva minute membrii BPN PNL privind faptul că am luat hotărîrea să nu depun o moţiune în cadrul Congresului PNL din 17 iunie.

În ultimele şase luni am efectuat un demers serios şi am vizitat din nou o mare parte din organizaţiile PNL. Am ţinut discursuri, am participat la întîlniri şi am stat de vorbă direct cu sute de membri PNL, cu liderii lor, informali sau şefi de organizaţii, am purtat discuţii cu parlamentari, primari şi lideri naţionali. Am urmărit cu atenţie preparativele Congresului şi respectarea statutului pentru o competiţie cinstită.

Am înţeles că simplii membri PNL îşi doresc succesul partidului dobîndit prin luptă politică cu PSD, îşi doresc profesionalism şi promovarea valorilor în partid, transparenţă şi democraţie internă, europenism şi bunăstare pentru români.

Am înţeles în acelaşi timp că ceea ce ofer eu pentru funcţia de Preşedinte al PNL nu coincide vederilor liderilor de organizaţii. Din păcate, mulţi şi-au fixat opţiunile prin semnătură în alb, fără ca textul vreunei moţiuni să fie redactat încă. Un om politic trebuie să fie realist, cu picioarele pe pămînt. Politica este arta posibilului într-un context dat. Pentru proiectul propus de mine pentru şefia PNL, acum nu se poate!

Ca membru PNL, voi continua să militez pentru valorile şi proiectele cuprinse în Programul de Guvernare PNL «Reclădirea Naţională», adoptat de PNL în 2015.

Mulţumesc tuturor celor care, mulţi sau puţin, mi-au stat alături, m-au încurajat şi m-au sprijinit! Faptul că şi ei au fost de acord cu mine cu privire la această hotărîre, îmi dă certitudinea că este cel mai corect gest pentru PNL, pentru simplificarea lucrurilor în Congres, îmi dă puterea să continui mai departe, fără oprire, pînă în ziua succesului.”

Să-ţi faci cruce, nu alta!

Cum adică, posibilul preşedinte, posibilul premier, unul dintre politicienii marcanţi ai României din ultimii ani se retrage din cursa pe care mulţi erau siguri c-o va cîştiga oferind opiniei publice doar aceste rînduri vecine cu limbajul de lemn? Nu se poate! mi-am zis.

Cătălin Predoiu a fost constrîns să se explice astfel într-un prim anunţ, forţat să fie expeditiv de precipitarea de a-şi anunţa fanii despre ce i-a informat pe membrii BPN.

Va face o conferinţă de presă, unde va tuna şi va fulgera împotriva lucrăturilor fanariote din Partid.

Sau va acorda un interviu răsunător unui post tv.

Sau, măcar, se va explica mai mult pe Facebook în zilele următoare. Suntem pe 15 mai 2017.

Cătălin Predoiu a continuat să scrie zilnic pe facebook din 9 mai 2017. Nimic despre motivele retragerii. Dacă ar fi doar atît, aş spune că e vorba de o tactică aleasă de un politician abil, pentru a putea lovi năprasnic mai devreme sau mai tîrziu.

Spre stupefacţia mea, retragerea din cursă a principalului candidat, a unui politician de CV-ul lui Cătălin Predoiu, a trecut în presă drept un fapt minor, căruia i se acordă cîteva rînduri doar la ştiri pe scurt.

După nouă ani de carieră spectaculoasă, marcată de tandemul ca premier cu viitorul preşedinte al României, Cătălin Predoiu se retrage din cursa pentru şefia PNL fără a provoca nici măcar un Breaking news.

Despre cauzele acestei realităţi voi scrie altădată, sigur fiind că e vorba de o slăbiciune comună şi altor politicieni români postdecembrişti.

Pînă atunci însă, ca ziarist care am pariat pe Cătălin Predoiu, nu pot spune melancolic decît atît:

Încă un politician care se duce!