Haosul și violențele care s-au întins ca pecinginea pe străzile Americii au și o parte mai discretă, dar mult mai îngrozitoare: procesul de reeducare al salariaților de către angajatori.
O analiză excepțională a lui Judith Bergman pentru Gatestone Institute.
Poliția gândirii muncește non-stop, face și ore suplimentare și, după cum stau lucrurile, se află abia la început.
Mats Skogkar, ziarist la unul dintre cele mai mari ziare regionale din Suedia, Sydsvenskan, a fost retrogradat recent pe o poziție din care nu mai poate scrie, pentru că a postat pe Twitter următorul mesaj:
„Când vezi excitarea aproape sexuală a Stângii în legătură cu revoltele din Statele Unite, cu jafurile, incendierile și violența, devine mai ușor de înțeles dorința ei de a crea aici condiții similare cu o vastă... subclasă segregată de imigranți.”
„Un mesaj care depășește cu mult limita”, a scris Jonas Kanje, redactor șef al ziarului, după ce a fost admonestat pe Twitter. „Un mod de a te exprima pe care Sydsvenskan nu îl va accepta niciodată. Mă disociez de el.”
Potrivit casei editoriale suedeze Bonnier, proprietara Sydsvenskan, „Bonner apără libertatea de exprimare... o diversitate de voci și perspective ar trebui ascultate în presa noastră”.
Cu mai puțin de o săptămână după aceea, Soren Akeby, care are o poziție de consilier în conducerea echipei de fotbal suedeze OFK, a fost demis pentru un mesaj distribuit pe Facebook care „încalcă direct valorile OFK”. Postarea lui Akeby conținea următoarele:
„Un alt suedez omorât de un străin!... Băiatul a fost înjunghiat pe când ajuta o fată suedeză care era violată de un somalez... Nu stați și priviți cum propriul vostru popor este omorât, violat și umilit. Organizați-vă și rezistați acestei invazii străine. Suntem în război!”
„Am citit prea repede și am distribuit-o”, a scris Akeby, cerându-și iertare.
„Cu siguranță nu împărtășesc asemenea gânduri... Am antrenat jucători străini o bună parte din viața mea... Pentru mine, aceste lucruri au devenit suprarealiste... Categoric nu sunt rasist. Retractez. Voi șterge postarea imediat, dacă este interpretată astfel. Nu am vrut.”
Alexander Band, un artist și scriitor suedez, a fost demis de la Canalul 4 al televiziunii suedeze după ce a scris pe Twitter:
„Dacă viețile negrilor doresc să conteze, atunci viețile negrilor să se pună naibii în ordine, să studieze, să muncească din greu, să câștige bani, în loc să depindă de ajutoarele sociale, să înceteze să mintă, să iasă din închisori și să devină eroi în loc să se victimizeze ca să aibă lumea de ce râde. Asta contează!”
Mesajul lui Band a fost semnalat și autorităților suedeze ca „incitare la ură”.
Suedia este impregnată de corectitudine politică de decenii. Eșecul politicii migraționale în țară, care a avut o sumedenie de consecințe negative, au fost multă vreme tabu-uri, iar cei care criticau aceste politici erau, potrivit cuvintelor lui Ulf Kristersson, președintele Partidului Moderat, supuse oprobriului și blocate.
Legile suedeze privind incitarea la ură, au dus la condamnarea și amendarea a numeroase persoane care criticau politicile privind imigrarea.
Ideea că libertatea de exprimare NU este o libertate fundamentală, care trebuie să fie apărată cu orice preț este adânc înrădăcinată în Suedia.
Atât de adânc încât, în 2018, Thomas Aberg, fondatorul organizației private „Nathatsgranskaren” („Investigatorul urii pe internet”) a fost nominalizat pentru un premiu prestigios, „Eroul Suedez”, de către unul dintre cele mai mari ziare din Suedia, Aftonbladet.
Nominalizarea a avut loc după ce Aberg a raportat nu mai puțin de 750 de cetățeni suedezi, în 2017, autorităților, pentru „ură pe internet”.
Organizația lui Aberg a fost generos finanțată cu bani guvernamentali, un alt semn grăitor al valorii de nimic acordate libertății de exprimare.
În Statele Unite, oamenii apărau libertatea de exprimare ca pe o libertate inviolabilă – până recent. În timp ce libertatea de exprimare este foarte puțin apreciată în campusurile universităților americane de ani de zile, părea că este totuși o libertate apreciată de majoritatea americanilor. Nu mai pare cazul, cel puțin nu în companiile americane.
Revoltele din Statele Unite de după moartea lui George Floyd, sau mai exact dezbaterile privind revoltele, arată în ce măsură companiile americane sunt gata și capabile să blocheze în mod eficient un discurs care nu este conform cu ortodoxia momentului.
Numai în ultimele două săptămâni, companiile americane s-au descotorosit de persioanele următoare pentru „delict de gândire”:
Personalitatea radio și crainicul NBA, Grant Napear, a fost concediat de la emisiunea radiofonică pe care o realiza la postul KHTK și forțat să demisioneze din postul de crainic TV al echipei Sacramento Kings, după ce a posta pe Twitter, pe 1 iunie: „Toate viețile contează... fiecare dintre ele”, aluzie la numele organizației Black Lives Matter.
Compania proprietară a KHTK, Bonnerville International Corporation, a declarat într-un comunicat că afirmațiile lui Napear „nu reflectă vederile sau valorile” companiei și că momentul mesajului era „deosebit de delicat”.
Un utilizator de Twitter i-a spus lui Napear că„Toate viețile contează” este „inevitabil un mesaj al rasiștilor atunci când vorbesc despre BLM”.
Napear a prezentat scuze. „Nu sunt atât de instruit în ceea ce privește BLM cum credeam”,a declarat el pentru publicația Sacramento Bee. „Nu aveam nici o idee că atunci când am spus «Toate viețile contează», aceasta era împotriva a ceea ce BLM încerca să transmită.”
The Federal Reserve Bank din Chicago a rupt contractul său cu profesorul de economie de la Universitatea din Chicago, Harald Uhlig, după ce acesta a scris un mesaj pe Twitter în care critica intenția Black Lives Matter de a tăia finanțarea poliției:
„Păcat, dar Black Lives Matter s-a subminat singură, pentru sprijinul total acordat tăierii finanțării poliției. Siiigur, știau că nu există nici o șansă pentru așa ceva.”
Concedierea lui Uhlig „reflectă hotărârea noastră că punctele sale de vedere nu sunt compatibile cu valorile Chicago Fed și cu dedicarea noastră față de diversitate, echitat și incluziune”, a transmis banca.
Concedierea a avut loc deși Uhlig a prezentat scuze pentru mesaj. El a fost suspendat și din funcția de editor al Journal for Political Economy al Universității din Chicago, la solicitatea mai multor profesori, care au afirmat că Uhlig „a trivializat mișcarea Black Lives Matter”.
Editorul paginii de Opinii a New York Times, James Bennett, a fost forțat să demisioneze din funcția sa, după ce a publicat un articol de opinie al senatorului Tom Cotton, ci titlul „Trimiteți trupele!” Articolul afirma că armata SUA ar trebui chemată ca sprijin, dacă poliția eșuează să țină revoltele sunb control.
Demisia lui Bennett a survenit după ce peste 800 de angajați ai Times au semnat o scrisoare de protest față de publicarea opiniei lui Cotton, iar mulți au afirmat că „pune angajații negri ai Times în pericol”.
Bennett a prezentat scuze pentru opinie, afirmând că nu ar fi trebuit publicată. New York Times a anunțat că va face schimbări la Departamentul Opinii.
Un tânăr om de știință Democrat, David Shor, a fost concediat de firma de cercetări la care lucra, Civis Analytics, după ce a scris pe Twitter un mesaj despre eficiența electorală a protestului pașnic, în comparație cu protestul violent. El a citat un studiu al unui profesor de la Princeton, Omar Wilson, care demonstra cum, în anii 1960, protestele violente ale persoanelor de culoare au făcut ca Democrații să piardă voturi.
Shor a avut parte de o reacție violentă pe Twitter, fiind acuzat de rasism și „anti-negritudine”. În plus, „cel puțin câțiva angajați ai Civis Analytics s-au plâns că Shor le-a pus în pericol securitatea”, potrivit New York Magazine.
„Regret că am început această discuție și voi fi mult mai atent la ce spun în viitor”, s-a scuzat Shor inutil. Un utilizator de Twitter, Trujillo Wesler, i-a transmis lui Dan Wagner, CEO al Civis Analytics: „Ai grijă de băiatul tău”. A fost tot ce a trebuit. Shor a fost concediat.
Jucătorul de fotbal sârb Aleksandar Katai a fost și el concediat de la echipa Los Angeles Galaxy. Nu pentru că ar fi scris sau spus ceva el personal, ci din cauza postărilor soției sale pe rețelele sociale.
O postare pe Instagram a lui Tea Katai, potrivit The Guardian, „arăta un SUV al poliției încercând să dea peste protestatari în New York. Un comentariu în sârbă spunea: «Omoară-i pe nemernici», în vreme ce a doua postare arăta un individ cărând cutii cu încălțăminte Nike și cu explicația «Black Nikes Matter»”.
Suporterii Galaxy au cerut imediat concedierea lui Katay, Acesta a postat pe Instagram un mesaj în care își cerea iertare „pentru suferința pe care aceste postări au provocat-o familiei LA Galaxy și tuturor aliaților în lupta împotriva rasismului”. El a adăugat: „A fost o greșeală din partea familiei mele și îmi asum întreaga responsabilitate. Mă voi asigura ca familia mea și eu personal să învățăm, să înțelegem și să sprijinim comunitatea de culoare.”
Vicepreședintele și editorul executiv al Philadephia Inquirer, Stan Wishnowski, a demisionat după ce a fost ținta unui val de indignare pentru că a publicat un articol cu titlul „Clădirile contează și ele”. Deși ziarul a prezentat scuze pentru acest articol, echipa și cititorii au cerut mai mult de atât. Potrivit editorului Lisa Hughes: „Vom folosi acest moment pentru a evalua structura organizațională și procesele de redactare a articolelor, să vedem ce ne este necesar, și să căutăm atât în interior cât și în exterior un lider cu experiență care să întruchipeze valorile noastre, să îmbrățișeze strategia noastră și să înțeleagă diversitatea comunităților în serviciul cărora ne aflăm.”
Statele Unite consacră cea mai mare libertate de exprimare, grație primul amendament al Constituției:
„Congresul nu va elabora nici o lege cu privire la întemeierea unei religii, sau care să interzică libera exercitare a acesteia; nici nu va restrânge libertatea de exprimare, nici pe cea a presei; sau dreptul poporului de a se întruni în mod pașnic și de a cere guvernului să corecteze abuzurile.”
America corporatistă a ocolit primul amendament erijându-se pe sine în poliție a gândirii angajaților și asociaților care nu aderă cu strictețe la „regulile” actualei ortodoxii. Ea își administrează justiția necruțătoare – în stilul Revoluției Culturale – prin distrugerea mijloacelor de subzistență și carierelor angajaților.
Noua poliție a gândirii corporatiste este nemiloasă; ea nu acceptă scuzele, oricând de slugarnice și abjecte ar fi.
Poate că în viitor corporațiile vor avea departamente de „reeducare”, la fel ca în China sau în fosta Uniune Sovietică, pentru aceia care încă vor avea curajul să-și deschidă mințile și gurile.