Un fapt deosebit, care a însuflețit viața tihnită a așezării rurale de pe malul Bahluiului s-a petrecut într-o zi târzie de toamnă a anului 1881, înainte de Lăsata Secului, când la primăria comunei Bădeni a avut loc căsătoria oficială a prințului Alecsandru P. Balș (Moruzzi) cu domnișoara Soltana Bălăceanu de la Paris (Francia).

Pe la ceasul doisprezece de zi, hudițele satului au fost cuprinse de zarva alaiului de nuntă cu huruit de roți, pocnituri de bici și tropot de copite, însoțit de colbul drumului, de larma copiilor și harmalaia câinilor stârniți din culcușurile lor.

În fruntea convoiului de trăsuri boierești acoperite, cu tăbliile aurite și zugrăvite de subțire cu hrebul familiei, cu alămuri strălucitoare și cai înhamați rusești, pășeau la pas mărunt un stol de oșteni din cavalerie, în ținuta lor de gală, cu tunicele roșii, găietane și pantaloni cu vipușcă sângerie.

Pe cap purtau chivarele de postav puse a fudulie, pe sprânceană, sprijinind mâna stângă pe straja sabiei de paradă ce bătea crupa calului bine hrănit și țesălat.

Mirele

Domnișorul Alexandru Balș, stăpânul de atunci al moșiei Scobinți, înalt și bine legat, cu strai bogat, cu tunica vișinie de brocart, înflorată cu fir subțire de aur și brandemburguri de mătase, cu galoanele grele de aur pe umeri și sabie scumpă la brâu, își purta cu fală armăsarul negru ca mura coaptă în dreapta trăsurii iubitei sale.

Aprig și nărăvaș, bidiviul pășea fornăind nestăpânit, cu grumazul cabrat, rozându-și spumgând zabala, gata să pornească la galop, dar mirele îl stăpânea bărbătește, privind galeș, cu ochi languroși la chipul îngeresc cu zulufii arămii și ochii de smarald ce îi zâmbeau cu dinți mărunți și gura de fragă, de partea cealaltă a ferăstruici cu horbotă subțire de mătase.

În trăsura din spate călătoreau rudeniile celor doi tineri, prieteni ai domnișoare de la pension.

Mireasa

Preafrumoasa jupâniță era fiica boierului Ion Bălăceanu, născută cu douăzeci și patru de ani în urmă la Paris și stabilită în ultima vreme cu mama sa, jupăneasa Maria Bălăceanu, în inima imperiului austro-ungar, la Viena.

Tristă și visătoare, bătrâna boieroaică privea de alături de fiica sa, din stânga pe fereastra trăsurii, la casele sărăcăcioase ce se înșirau pe marginea uliței și la chipurile țăranilor ce se arătau nedumeriți din dosul gardurilor de nuiele.

Invitații

În trăsura din spate călătoreau rudeniile celor doi, prieteni și domnișoare de pension.

Principesa Aglaia Moruzzi, veselă și voluptoasă se întreținea în cupeul trăsurii cu colonelul Iorgu Catargiu, Mareșal al Serbiei, rudă a răposatului ei soț, iar mai din urmă se afla trăsura avocatului Jorj Bulat dimpreună cu fermecătoarea sa soție, martori la cununie din partea mirelui.

Excelența sa Emanoil Vogoride și boierul Costache Balș, martorii miresei, se legănau alene în trăsura lor cu arcuri de foi, făcând politică și punând țara la cale, privind absenți la zarva pricinuită în jur de trecerea alaiului de nuntă.

De sus de pe capra, surugii grași și mustăcioși trosneau rareori din harabnice pe deasupra cailor cu hamuri noi și căpăstre cu canafi roșii de lână.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric