În acest weekend pierzi cu mare graţie timpul. Nu mai dramatiza inutil, nu te mai lăsa panicat de media, ia viaţa aşa cum este, cum curge ea şi bucură-te de ceea ce ai! Nu pleca la drum!

1,2 februarie

 

Poarta Stelară din Antarctida a fost activată, de mai multe ori. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 1 februarie s-au născut John Ford, Boris Elţîn, Clark Gable, Claude Francois, Ştefan Luchian, Petru Popescu, Nicolae Breban, Aurel Calotă, I.M. Ştefan, Lucian Grigorescu, Oscar Lemnaru, iar pe 2 februarie s-au născut James Joyce, Fritz Kreisler, Talleyrand, Giscard D’Estaing, Harry Corradini, Vladimir Găitan, Ştefan Rusu, Nicolae Tatomir.

 

Luna februarie a anului 2020 este ea bisectă, dar nu începe bine, creștinește, de luni. Așa că...

Sinaxar, pe 1 februarie este Sfântul Trifon, din părţile Frigiei. Pe 2 februarie este Întâmpinarea Domnului, zi cu roşu şi Sfinţii Iordan şi Gavriil.

Tradiţional, 1 februarie continuă cu a opta zi a lupilor - dar începe un alt ciclu de trei zile, numit Martinii de iarnă, care nu este dedicat marelui plantigrad, el încă mai hiberneză câteva săptămâni, ci, din nou, lupilor. Dar şi urşilor, o să vedeţi!

În calendarul păstoral Sf. Trif este asimilat deseori cu Lupul Şchiop. Pentru că şi Sfântu este betegit – i s-a tăiat nasul, pentru că a fost necuvincios şi a întors-o pe Maica Domnului din drum. Gândirea populară este la fel ca la jocul acela vechi pe calculator care se numea „lemmings”. Sf. Trif este un „opritor” care o întoarce din drum pe Maica Domnului.

În această istorie găsim experienţa plină de amărăciune a omului de rând, a poporului umilit. Chiar şi atunci când avea dreptate şi făcea un lucru bun, amărâtul din popor era pedepsit pentru că nu a fost „politicos”. Nimic nou sub soare!

În calendarul agricol ziua de 1 februarie este, mai bine zis era, foarte importantă. Sf. Trifon i se conferă puteri asupra „goangelor”, insectelor dăunătoare. Dar, în primul rând este, mai bine zis a fost, o sărbătoare a viticultorilor, a viţei de vie.

Sub acest aspect Sf. Trifon este ecoul, poate chiar urmaşul zeului Dionysos, fiul marelui Zeus şi a frumoasei, dar muritoarei Semele. Obiceiurile practicate demult sunt cele ale micilor Mistere Eleusis.

Robotizarea, industrializare şi chimizarea agriculturii, viticulturii etc au salvat, poate, de la foamete, milioane de oameni. Dar aceste nobile îndeletniciri şi-au pierdut „sufletul”. Obiceiurile, practicile apotropaice s-au uitat, nu se mai practică. Alimentele nu mai au gust!

Tradiţional pe 2 februarie este Stretenia, Filipii de iarnă, Martinii de iarnă, Martinul cel mare, Târcolitul viilor, Ziua Ursului.

Stretenia, vorbă slavonă, este o femeie misterioasă, rea, deosebit de periculoasă, care se ia la harţă cu Sf.Trifon şi îl dovedeşte ba mai şi pedepseşte cu lupi şi urşi mânioşi sculaţi din somn. Sigur, o reminiscenţă din matriarhat, când femeia prevala. Şi iarăşi, poate fi  ecoul unei mari zeiţe europene, poate Demeter.

A nu se confunda cu Maica Domnului, care, în fine, reuşeşte să ajungă la Templu spre consacrarea Pruncului, la patruzeci de zile de la Crăciun.

Lupul Şchiop este eclipsat, sau reprezentat, de Sf. Trif cel cu nasul tăiat şi mai spun oamenii, cam nebun la cap. Nebunia a trezit în toate culturile umane un respect religios, pentru că „nebunii spun adevărul”.

Dar important este Târcolitul viilor, ritual de început de an viticol. După regiuni obiceiurile diferă, dar cam oriunde în Europa, unde creşte viţa de vie, se înconjoară via de trei ori de către proprietar.

În Sicilia, cu toată familia - să ne amintim că a fost colonie grecească şi că la Siracuza a murit marele Arhimede. În Franţa se fac mici ofrande la fiecare colţ al viei. La noi se face un cârnat caltaboş special numit „bundărete”. Stăpânul viei pleacă dis-de-dimineaţă cu traista cu bundăretele, ţuică dacă vrea struguri de vin şi vin roşu, dacă vrea struguri de masă. La fiecare colţ al viei taie o ramură, o unge cu funingine din vatră şi cu untură de la Ignat, muşcă din bundărete şi bea o gură de băutură. Apoi, închinându-se către Răsărit spune: „Doamne, să-mi faci struguri cât bundăretele!”. Iar adresându-se viei: „Bună dimineaţa, vie, faci struguri, sau te tai!”. Coardele tăiate se pun cruce peste piept şi se aduc acasă unde se plantează, devenind „Norocul viei”.

Un ameste de obiceiuri arhaice, precreştine (poate niște Mistere) cu o pojghiţă, o vopsea subţire creştină!

„În această zi se întâmpină iarna cu vara şi se iau la luptă!” Elena Niculiţă-Voronca, Datinile... vol. II, 1998, pagina 258.