Am avut, majoritatea, să recunoaștem, puțină admirație pentru băncile care au anunțat reducerea ratelor la credite cu 30 – 40%, fie că era vorba de franci elvețieni sau alte credite. Băncile românești care, săracele, ne-au tot ținut predici despre ratele minime de profit cu care lucrează, constrânse de resursele scumpe, banii pe care îi pierd din cauza RMO-urilor impuse de BNR, COSTUL cu RISCUL de ȚARĂ, uite că în sfârșit au făcut un pas spre client.
Și chiar te bucuri, dacă nu te uiți pe statistici. Cu costurile astea „imense” pe care le aveau, în 2007 - 2009 băncile aveau marje de câștig brute, ca diferență între ce luau pe credite și ce dădeau pe depozite, grosso modo, de 6-8% la credite de consum, iar riscurile de mai sus erau, mai mult sau mai puțin reale.
Numai că, în criză, toate costurile de mai sus s-au diminuat spre zero. Cele cu resursele sunt minime, pentru că și inflația e negativă, deci românii nu mai primesc mai nimic pentru depozite, BNR a mai redus pretențiile cu RMO, riscul de țară e minim. Te așteptai ca și marjele brute să scadă. Eroare: consultați seria de date a BNR si veți vedea că acum câștigul brut al băncilor de la noi e de 9-10%, atunci când vine vorba de credite de consum și de 4% în cazul ipotecarelor.
Ce înseamnă 9-10%? Urmărind site-urile băncilor centrale din țările de origine ale băncilor locale (le găsiți tot la bnro.ro) veți vedea diferența. O comparație banală, pentru care bancherii ar găși ușor contraargumente, dar care „se merită”.
În Austria (băncile cu capital austriac având printre cele mai mari ponderi din sistemul de la noi), media dobânzilor practicate la credite de consum e de 5-6% și de 3% la ipotecare. Dobânzile la depozite în euro sunt mici, ceea înseamnă că rezultă o marjă brută de 3-5%. În Franța, ratele dobânzii la ipotecare erau în iulie de circa 2% și de 4,4% la nevoi personale. Nici nu mai are rost să vorbim de marjă pentru a compara cu România.
Bancherii locali susțin însă că riscul asociat unui debitor în România este mai mare decât cel aferent unui străin din țările menționate. Ar fi nimerită atunci o comparație cu Bulgaria. Este adevărat, aici găsim credite cu dobândă de 10% pentru consum și 8%, pentru locuințe, în leva. În schimb, dobânzile la depozitele în leva sunt, în medie, de 3,5%. Așadar, rezultă pentru bancă o marjă de câștig de 4- 7%.
În criză, explicația băncilor locale pentru costurile mari au devenit creditele neperformante. Cum ar veni, noii clienți plătesc pentru greșelile celor vechi. E vina celor noi împrumutați că băncile au acordat nepermis de multe credite înainte de criză? (a propos, acum, în nicio țară dezvoltată nu veți vedea băncile oferind dobânzi standard pentru clienți, majoritatea site-urilor bancare trimit spre un consultant, ceea ce înseamnă că orice ofertă e particularizată. România continuă să „standardizeze”).
Însumând cele de mai sus, cred că e loc de mult mai multe „sacrificii” din partea băncilor locale vis-a-vis de clinți. Din fericire, din 2010 încoace clienții bancari au devenit unul dintre cele mai reactive grupuri. Din nefericire, cred că nu s-a atins încă o masă critică.
Recomandările noastre
