Prezent ieri în redacţia EVZ, Vladimir Tismăneanu a făcut o declaraţie-şoc: militează pentru unificarea tuturor institutelor de cercetare a comunismului românesc. Pe eticheta planului scrie “urgent”.

În context, situaţia Institutului Revoluţiei fondat şi prezidat de Ion Iliescu trezeşte cele mai multe controverse. O certitudine: IRRD e o nucă mai tare decât a fost institutul condus de Marius Oprea. S-a înfiinţat prin lege (nu prin hotărâre guvernamentală) şi, aşa cum admite şi Vladimir Tismăneanu, “nu se poate atinge nimeni de el”.

Teoretic. Practic, o majoritate parlamentară dispusă să sprijine desfiinţarea, tot prin lege, a institutului prezidat de Ion Iliescu ar putea schimba fundamental datele problemei. Tismăneanu susţine că miza e pur ştiinţifică, iar măsura ar viza o administrare cât mai corectă a memoriei recente a totalitarismului. În plus, promite să se retragă în postura membrului simplu de Consiliu Ştiinţific dacă “mişcarea” se produce.

Vladimir Tismăneanu a mai vorbit, recent, exclusiv pentru EVZ, despre noul destin al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (rezultat din comasarea altor două institute), instituţia care a făcut obiectul unui scandal intelectual în ultimele două luni. A clarificat atunci majoritatea temelor importante: obiective, metode, trecut şi viitor, plus controversa nesfârşită a înlocuirii din funcţie a lui Marius Oprea. “Să propun eu PDL-ului?”

Ieri însă, pentru prima oară, Tismăneanu a vorbit deschis despre ideea unificării institutelor care “produc” memoria istoriei recente din România. Au fost, pe vremuri, patru: Institutul pentru Studierea Totalitarismului, Institutul Revoluţiei, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Institutul pentru Memoria Exilului.

Astăzi, ultimele două au intrat sub pălăria noului IICCMER, condus de Ioan Stanomir, Mihail Neamţu şi Vladimir Tismăneanu. Procesul “asimilărilor” e posibil să se rostogolească în continuare, iar Ion Iliescu să rămână fără institutul pe care l-a branşat la buget şi la istorie în ultimele zile ale celui de-al doilea mandat al său.

Tismăneanu nu scoate din ecuaţie posibilitatea. “Locul acestor institute e laolaltă. Avem nevoie în România de un institut precum cel din Polonia. Cât mai repede!”. Totuşi, impedimentele sunt importante: IIRD a apărut în decembrie 2004 prin legea 556. Cu alte cuvinte, nu o hotărâre guvernamentală sta la baza înfiinţării sale, precum în cazul defunctului IICCR. “Nu se poate atinge nimeni de el”, susţine Tismăneanu, atunci când vorbeşte despre IRRD.

Teoretic, are dreptate. O majoritatea parlamentara dispusă să legifereze desfiinţarea sau comasarea Institului Revoluţiei ar putea schimba însă datele problemei. “Şi ce să fac? Să propun eu PDL-ului?”, a fost ieri reacţia, mai mult retorică, a lui Vladimir Tismăneanu.

“Dacă se unesc IRRD şi IICCMER, nu voi accepta sub nicio formă să fiu preşedintele Consiliului Ştiinţific. Doar membru al său. Mai mult de atât ce pot să spun pentru a nu se interpreta că Tismăneanu face iar jocurile în favoarea sa? Oricum, voi face lobby pentru unificarea lor” Vladimir Tismăneanu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER

TRECUTUL CARE CONVINE

Revoluţia, studiată de “emanaţi”

Conform legii, conducerea IRRD este asigurată de un "Colegiu Naţional" alcătuit din personalităţi reprezentative ale Revoluţiei. Preşedinte al României în momentul înfiinţării IRRD, Ion Iliescu i-a numit, printr-un decret, pe toţi membrii Colegiului Naţional, format din 25 de persoane.

Printre ei Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Lorin Fortuna, Sergiu Nicolaescu sau Răzvan Theodorescu. Legea nu prevede vreun termen pentru mandatul membrilor Colegiului Naţional, aceştia fiind numiţi pe viaţă. În prima şedinţă a Colegiului Naţional, Ion Iliescu a fost ales în unanimitate preşedintele IRRD.

Acelaşi colegiu a ales şi Consiliul Ştiinţific al IRRD, organism alcătuit din istorici controversaţi. Preşedintele Consiliului Ştiinţific este Dan Berindei, academicianul care a dus colaborarea cu Securitatea la un nivel aproape imposibil de atins: şi-a turnat propriul fiu. BĂTĂLIA PE MEMORIE

“Păi întreg aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?”

Ieri, în redacţia EVZ, Tismăneanu nu s-a ferit să vorbească în termeni mai “tari”, din postura preşedintelui Consiliului Ştiinţific al IICCMER.

• Despre Traian Băsescu – “Şi-a asumat 16 puncte din cele 33 de recomandări ale Raportului Final. Din păcate, există o tensiune, o diferenţă între ceea ce şi-a asumat Traian Băsescu şi ce aplică judecătorii în cazurile legate de trecutul comunist. Vasile Paraschiv e un exemplu”.
• Despre dosare şi “relaţia “cu “deţinătorii” lor – “Cred că, bazându-ne pe pasiunea juridică a domnului Stanomir şi avântul domnului Neamţu, putem pune presiune mai mare pe instituţiile statului pentru ca acestea să ne elibereze dosarele de care avem nevoie în evaluarea trecutului. Vă dau doar un exemplu. Când am lucrat pentru Raportul Final, o instituţie ne-a vorbit foarte frumos şi ne-a dat puţin - e vorba de SRI. Altă instituţie ne-a vorbit la fel de frumos şi nu ne-a dat nimic – e vorba de SIE. Perfect la nivel de PR!”.
• Despre lustraţie - “Cred că politicieni precum Sever Voinescu sau Cristi Preda pot face multe pentru această temă. Sunt în eşalonul doi din PDL? Minorităţile de azi, majorităţile de mâine. În definitiv, politologii nu sunt condamnaţi la disperare, am dreptul să sper”. “Nu putem bloca lustraţia pe Ion Iliescu. Punctul 8 de la Timişoara i se aplica în perioada în care a fost preşedinte. Astăzi, e inutil în cazul său. Lustraţia e despre mult mai mult decât Ion Iliescu”
• Deaspre soarta investigaţiilor finalizate cu dosare penale în noul IICCMER - “Am discutat deja, ne vom întâlni şi cu oficiali din Ministerul Justiţiei – vrem o direcţie specială pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceva gen DNA, care să asigure aspectul juridic al investigaţiilor noastre”
• Despre Marius Oprea – “Nu i-am luat casa, nu i-am luat maşina. Vreau doar să pun în aplicare prevederile Raportului Final. E cea mai importantă operă a vieţii mele, peste “Stalinism pentru eternitate”. Păi întreg aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot? Nu vreau să mă opresc aici!”
• Despre viitor – “Îmi asum riscul de a fi schimbat după 2010, dacă PDL pierde alegerile. Acum însă, a sosit vremea experţilor”