Cel de al doilea congres, care a avut loc în noiembrie la Istanbul, a fost sponsorizat de o fundație al cărei președinte este chiar Erdogan. Nu e așadar de mirare că mulți vorbitori au spus exact ce dorea să audă sultanul. Șeful consilierilor săi militari, Adnan Tanrıverdi, un general locotenent în retragere, a vorbit despre necesitatea unei piețe economice comune a lumii musulmane. Alți participanți au susținut însă deschis despre „o superputere islamică a viitorului care să se întindă pe teritoriul celor 60 de țări musulmane, să aibă o populație 1,6 miliarde de locuitori, 19 milioane de kilometri pătrați”. Oficialii turci nu s-au ferit nici de laudele groase la adresa sultanului. Adjunctul ministrului de Finanțe, Nurettin Nebati, i s-a adresat lui Erdogan numindu-l “imamul conducător al lumii

musulmane” și s-a întrebat retoric: „Are cineva suficientă putere ca să-l învingă pe cel care se bazează pe Allah?"



Dar nu numai turcii i-au ținut isonul lui Erdogan, ci și islamiștii radicali. Teologul egiptean Yusuf ak- Qaradawi, mare susținător al atacurilor sinucigașe cu bombă, a declarat că „Turcia are de înfruntat comploturi organizate de cei care nu vor ridicarea acestei națiuni și de Occident. Aceste acțiuni ar fi avut succes dacă Allah nu i-ar fi sprijinit pe Președintele Recep Tayyip Erdogan și pe frații săi. Allah îl va ajuta pe Erdogan să iasă victorios, atâta vreme cât adevărații

musulmani vor sta lângă el.”



Cheia după care ar trebui interpretate toate aceste demersuri ne-o oferă chiar Erdogan, într-un discurs ținut în 2016. Iată dovada că se visează Soliman Magnificul și vrea să refacă Imperiul Otoman. „Da, a trecut un secol de când am părăsit acele tertitorii, dar așteptările și speranțele oamenilor de acolo nu s-au încheiat niciodată. Ieri, am fost acolo ca stat, astăzi suntem acolo cu organizațiile caritabile, educaționale și de sănătate, precum și cu proiectele noastre de dezvoltare. Și știți că eu spun "lumea este mai mare de cinci"

(referindu-se la puterea de veto a celor cinci state membre ale Consiliului de Securitate al ONU] și Turcia este mai mare decât Turcia. Nu putem fi ținuți captivi în interiorul a 780.000 de kilometri (suprafața totală a Turciei), pentru că frontierele noastre fizice sunt diferite de granițele inimii noastre, frații noștri din Mosul, Kirkuk (din Irak), din Al-Hasakah, Aleppo, Homs (din Siria), Misrata (în Libia), Skopje ( Macedonia), Crimeea și Caucaz s-ar putea să fie în afara frontierelor noastre fizice, dar toate sunt în interiorul granițelor inimii noastre“.



Inima largă a liderului turc pare să fie suficient de mare ca să înghită și insule grecești din Marea Egee (al căror spațiu aerian aviația turcă îl violează continuu) sau teritoriile locuite de kurzii din Irak (atacați de armata turcă sub acuzația de terorism). Din nefericire însă pentru planurile sultanului, în lumea musulmană există și alte puteri care nu sunt deloc dispuse să i se închine. Iranul șiit și Arabia Saudită. Dacă în Siria, turcii par să fi ajuns deocamdată la un modus vivendi cu iranienii, Erdogan va avea însă de înfruntat



Răzbunarea bogatei dinastii a Arabiei Saudite pentru rolul pe care l-a avut în demascarea asasinării jurnalistului Jamal Khashoggi. Și ar mai fi o piedică- nimeni din Occident nu-și poate permite o lume musulmană unificată.

 

Te-ar putea interesa și: