În cazul unei catastrofe naturale, precum o inundație a Senei (cum ar fi cea epocală din 1910), care ar duce la blocarea drumurilor și a trenurilor, izolând orașul Paris, capitala franceză ar avea o„autonomie alimentară” de cinci până la maxim șapte zile, adică ar putea satisface nevoile de hrană ale locuitorilor săi mai puțin de o săptămână, din cauza capacității de depozitare insuficiente.
În timp ce sud-estul Spaniei este devastat de inundații, studiul realizat de APUR, Laboratorul de Urbanism parizian, primul de acest gen din Franța, publicat în această săptămână, pare astăzi înfricoșător de actual.
Autonomie alimentară de 100 de zile
Asociaţia a realizat studiul la cererea Municipiului Paris, ca parte a „strategiei sale de reziliență”, lansată în 2022, după experiența crizei de sănătate Covid-19, când rafturile supermarketurilor au devenit incredibil de goale și în urma protestul fermierilor francezi și europeni de la începutul anului, în special împotriva PAC, a politicii agricole comunitare, creând blocaje peste tot.
Ideea este, așa cum precizează municipalitatea într-o notă de a „anticipa situațiile de criză”, legate nu doar de încălzirea climatică, ci și de instabilitatea geopolitică.
Scopul este de a găsi soluții pentru ca Parisul să ajungă la o autonomie alimentară de 100 de zile. Capitala Franţei (fără a include municipalitățile din suburbiile sale) are 2,1 milioane de locuitori. Conform calculelor APUR, parizienii consumă în medie 1,45 kg de alimente în fiecare zi, astfel încât pentru a asigura 6,5 milioane de mese în fiecare zi sunt necesare 3.090 de tone de alimente.
Paris. Sursa foto: Nuno Lopes/ Pixabay
Parisul nu produce suficient
Adăugând şi suburbiile, nevoia se triplează, fiind necesare 10.060 de tone de alimente pentru a hrăni „Marele Paris”. APUR a evidențiat principalele surse de depozitare ale orașului: depozite de logistică alimentară, magazine și restaurante, locuri de producție locale și cămări individuale (care au de obicei între 1,5 și 5 zile de rezerve) şi a mai subliniat o altă problemă: Parisul nu produce suficient și mai ales produce mărfuri „cu valoare adăugată mare”, precum mierea, șofranul sau mirodeniile, care însă nu-i hrănesc pe parizieni.
Astăzi, capitala poate conta pe piaţa internaţională din Rungis, una dintre cele mai mari pieţe agroalimentare de produse proaspete din lume, care se află la mai puţin de zece kilometri sud de Paris, nu departe de aeroportul Orly.
Spațiu-test subteran
Un prim proiect deja în studiu este acela de a construi un „Rungis 2”, dar în nord, în cazul în care orașul s-ar găsi împărțit în două, de exemplu din cauza unei viituri majore.
APUR își mai propune multiplicarea locurilor de depozitare din oraș, reconversia parcărilor dezafectate (evident nu a gimnaziilor, care sunt destinate găzduirii victimelor), recuperarea spațiului din pavilioanele parcurilor expoziționale, sau chiar a celui din sălile de spectacol, dar și diversificarea modalităților transportului de mărfuri alimentare, care astăzi circulă în mod esenţial pe şosea cu camionul (95%), întărind transportul fluvial şi cel feroviar.
Municipalitatea lucrează deja la crearea, începând din 2025, unui „spațiu-test subteran” pentru depozitarea alimentelor: „Ideea pe termen lung este să avem o rețea de grânare locale, precum cele care au existat în acest oraș cu mult timp în urmă”, explică Pénélope Komitès, viceprimar și șef al planului de reziliență al orașului.
Nu neapărat pentru a păstra mereu alimentele la fața locului, ci „pentru a putea face acest lucru în cazul unui risc iminent”.
Locuri reduse de depozitare a alimentelor
Vor fi alese site-uri care ar putea fi prezentate deja în următorul proiect de urbanism local. Municipalitatea ar putea oferi parizienilor o „listă de verificare a alimentelor” care să-i ajute să-și construiască la domiciliu propriul stoc „util” de bunuri esențiale pentru a face față posibilelor crize și asta pentru că „Franța - observă din nou Pénélope Komitès - nu are cultura riscului pe care o au țările asiatice sau nord-americane”.
Prin urmare, va fi necesar să remediem greșelile trecutului. Arhitectul Alexandre Labasse, directorul APUR observă însă că de-a lungul anilor capitala și-a redus locurile de depozitare a alimentelor. Și remintește de cazul Grands Moulins din Paris, de-a lungul Senei, în arondismentul 13, care, la începutul anilor 2000 a fost transformat în campus universitar, scrie ilfattoquotidiano.
„În perioada Covid, când nu mai existau paste sau hârtie igienică în supermarketuri , am realizat că întregul nostru sistem se bazează pe flux – explică Labasse –. Complet diferit de logica stocării, aflată la originea primelor orașe din Mesopotamia care, în schimb, îşi păstrau recoltele”. (Traducerea-Rador)