Actualul tehnician al naţionalei a reuşit a doua calificare la un turneu final. Lider în această ierarhie este Anghel Iordănescu.
Evenimentul zilei“ l-a contestat pe Victor Pi- ţurcă încă de la primul său mandat la echipa naţională, când a fost impus selecţioner, în urma unor jocuri de culise, de fraţii Ioan şi Victor Becali. În 1998, EVZ dezvăluia, împreună cu colegii de la „ProSport“ (actuala echipă de jurnaliş ti de la „Gazeta Sporturilor“), că Piţi a făcut puşcărie, la începutul anilor ’80, pentru barbut. Cotidianul nostru şi-a exprimat neîncrederea în abilităţile profesionale ale lui Piţurcă şi la cea de-a doua descălecare a sa la cârma tricolorilor şi l-a criticat pe preşedintele Mircea Sandu fiindcă l-a ocolit sistematic pe Mircea Lucescu. EVZ recunoaşte însă cu fairplay că Victor Piţurcă este artizanul calificării echipei naţionale la turneul final din Austria şi Elveţia şi că este un bun selecţioner. EVZ îşi scoate pălăria în faţa olteanului şi scrie: „Notre respect, Piţurcă“. În aprilie 1986, anul câştigării Cupei Campionilor, Steaua dispunea, în Ghencea, de Anderlecht Bruxelles cu 3-0, în semifinalele competiţiei. Imaginea cu Piţurcă agăţat de plasa porţii belgienilor, după ce a marcat un gol, a făcut înconjurul lumii. La sfârşitul partidei, pe tabela de marcaj a stadionului a apărut mesajul: „Notre respect, Anderlecht“. „Succes uriaş“
Interesant e că Victor Piţurcă n-a pierdut niciun meci de când se află pe banca tricolorilor, în campaniile încununate de succes (Euro 2000 şi Euro 2008), fiind singurul tehnician român care se poate lăuda cu această performanţă. Imediat după victoria în faţa Olandei, selecţionerul naţionalei a făcut mari eforturi pentru a nu-şi lepăda „masca“ serioasă în faţa opiniei publice: „Ne-am dorit victoria. E un pas uriaş spre calificare. Este un succes imens împotriva unei formaţii pe care nu o învinsesem niciodată. E normal să fim văzuţi mai bine în lume. Conducem grupa în faţa unor echipe valoroase. E nevoie de seriozitate pentru aşa ceva“.
Piţurcă a devenit alt om la vestiare, unde şi-a sărutat părinteşte jucătorii. Trebuie menţionat că România, antrenată de Costel Rădulescu, a mers direct la Cupa Mondială din 1930, pe baza unei invitaţii.
Pentru participarea la turneul final din 1934, naţionala, pregătită de acelaşi Costel Rădulescu, a disputat două partide în preliminarii: 2-2 (0-2 la „masa verde“) cu Elveţia şi 2-1 cu Iugoslavia. La Mondialul din 1938, naţionala, antrenată de Alexandru Săvulescu, a mers direct la competiţia găzduită de Franţa.