Din nou refugiații, majoritatea sirieni, sunt folosiți ca armă politică. După ce regimul lui Bashar Al-Assad a ucis 33 de militri turci, Ankara a dat liber refugiaților de pe teritoriu turcesc.
După ce refugiații au luat cu asalt granițele Greciei, unde poliția de frontieră a fost consolidată de armată, șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat că urmărește „cu îngrijorare” năvala de migranți din Turcia care încearcă să ajungă în Occident, via Grecia sau Bulgaria.
De partea sa, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a declarat, rece, că Turcia nu mai poate și nu mai este „obligată” să gestioneze un număr imens de refugiați pe teritoriul său. „Nu vom închide porțile în perioada următoare, aceasta va continua”, a precizat Erdogan, acuzând UE că nu și-a ținut „promisiunile”.
Începând cu 2011, Turcia găzduiește aproximativ 4 milioane de migranți pe teritoriul ei, în principal veniți din Siria.
În 2015, un acord între Uniunea Europeană și Turcia prevedea că pentru fiecare sirian care vine în Uniunea Europeană în mod legal via Turcia, statele europene au dreptul de a returna în Turcia un migrant care a venit în mod ilegal în UE. Însă lucrurile nu au mers ca pe hârtie.
În plus, Uniunea Europeană trebuia să contribuie la costurile taberelor de refugiați din Turcia. Or, UE a plătit până acum doar 3 miliarde de euro din cele 6 promise.
Din punct de vedere al politicii interne în Turcia, acest acord a fost foarte defavorabil guvernului președintelui Recep Tayyip Erdogan. Opinia publică turcă nu l-a apreciat. În plus, opoziția a jucat acest sentiment naționalist în ultimele campanii electorale.
Astfel a crescut nemulțumirea în rândul populației care nu mai dorește să suporte povara refugiaților sirieni, mai ales că atacurile asupra economiei turcești continuă.
După decembrie 2019, regimul sirian, cu ajutorul aliaților ruși și iranieni, bombardează pozițiile civile din regiunea Idlib. Peste un milion de noi refugiați au afluit către frontiera turcă.
Recomandările noastre
