Acestea pot cauza suprainfecţii, cancer de piele sau la limbă. Medicii vă învaţă cum trebuie abordaţi cei care vor să-şi facă astfel de tratamente.
Dacă nu sunt făcute în cabinete de specialitate, de persoane autorizate, piercingurile pot cauza infecţii şi eczeme. Printre complicaţiile care pot apărea în urma acestora, pot fi însă şi boli grave precum hepatită sau cancer. Pericolele nu dispar nici dacă apelezi la un specialist, deoarece zonele unde ţi-ai pus cercei rămân traumatizate.
Printre cele mai sensibile zone sunt limba, buzele şi sprâncenele. Un studiu britanic recent, citat de BBC News, arată că un sfert dintre persoanele care şi-au făcut piercing au suferit complicaţii precum infecţii, sângerări sau umflături.
Psihologii le recomandă părinţilor să caute motivaţiile reale pentru care copiii lor aleg astfel de metode de „înfrumuseţare“ şi să nu-i pedepsească. Cicatricele au nevoie de corecţii chirurgicale
„În urma piercingurilor, se zdrobesc ţesuturi, iar unele dintre ele au glande, cum sunt cele de la nivelul sfârcului. În timp, traumatismele pot cauza cancer cutanat. Am văzut cazuri în care anumite zone în care s-a făcut piercing au respins cercelul, dar pentru că s-a insistat cu menţinerea lui acolo au apărut suprainfecţii. După eliminarea cercelului a rămas o cicatrice care trebuie corectată chirurgical“, afirmă Ioana Chebac, medic primar dermatolog la Bioderm Medical Center din Bucureşti.
Şi limba este o zonă cu multe glande. De aceea, specialiştii îţi recomandă să nu o agresezi, în caz contrar riscând să faci cancer. Nici piercingurile din zona sprâncenelor nu sunt recomandate, deoarece rădăcina firului de păr se poate infecta şi pot rămâne cicatrice. Buricul este o zonă mai puţin sensibilă, dar chiar şi aici pot apărea eczeme.
Cercei din aur sau platină
Medicii mai avertizează că infecţiile cu hepatite B şi C sunt alte riscuri la care se supun cei care nu apelează la specialişti atunci când îşi fac piercing.
„Este important să amintim problemele pe termen lung ale piercingurilor, mai ales dacă nu sunt făcute de un specialist: hepatita B sau C, boli care pot fi fatale. Poţi afla că ai contactat virusul peste mai mulţi ani, când efectele au început să apară“, explică purtătorul de cuvânt de la British Liver Trust. Inoxul şi cromul cauzează cele mai multe alergii, motiv pentru care medicii îţi recomandă să foloseşti cercei din aur sau platină, în cazul în care vrei neapărat un piercing.
Riscurile de infecţie sunt mai ridicate în perioada verii din cauza transpiraţiei, mai avertizează specialiştii. MOTIVAŢII PSIHOLOGICE
Apartenenţă la un grup sau revoltă faţă de convenţii Adolescenţii sunt cei care îşi fac cel mai des piercinguri. „Aceştia sunt la vârsta căutării individualităţii. Căile cele mai comode sunt negarea familiei, pentru că acolo au rolul de copil, sau dorinţa de apartenenţă la un grup de prieteni. În ultimul caz, totul depinde de cultura grupului. Dacă în grupul respectiv tinerii îşi fac piercinguri, toţi vor urma exemplul“, explică Lena Rusti, psiholog la Mentarex Consult din Bucureşti. Piercinguri îşi pot face însă şi persoane trecute de vârsta adolescenţei. „Unele persoane caută în exterior lucruri care să le definească şi pe care nu le pot comunica altfel. Unii s-au săturat să fie convenţionali. Alţii pot fi influenţaţi de un partener mai deschis sau pot protesta împotriva unuia mai conservator“, mai spune psihologul Lena Rusti. SFATURI PENTRU PĂRINŢI
Nu vă pedepsiţi copiii, oferiţi-le alternativă!
Primul lucru pe care un părinte ar trebui să-l facă ar fi să identifice motivele pentru care copiii lor au decis să-şi facă piercing. „Unii tineri îşi fac piercing pentru a atrage atenţia. Părinţii ar trebui să-i ajute să găsească şi alte metode prin care adolescenţii să aibă un comportament diferit faţă de ceilalţi, fără efecte pe termen lung“, explică Domnica Petrovai, psiholog la Centrul Naţional de Sănătate Mintală. Preventiv, ar trebui să discutaţi problemele legate de piercing cu copiii, insistând asupra riscurilor. De asemenea, părinţii nu trebuie să aplice pedepse copiilor, deoarece ar însemna că nu sunt de acord cu ideile lor. Riscul este ca adolescenţii să nu mai comunice cu părinţii. „În loc de interdicţii, părinţii ar trebui să le spună copiilor că-i îngrijorează comportamentul lor“, mai spune psihologul. O altă recomandare pentru părinţi ar fi să ţină cont de priorităţi. „Dacă pentru ei este important ca adolescenţii să fie sănătoşi şi să aibă performanţe şcolare, să nu trateze gestul copiilor ca pe ceva ieşit din comun“, adaugă Domnica Petrovai.