Mărturiile cutremurătoare ale celor bolnavi de coronavirus sunt diferite, dar au totuși un punct comun: perfidia inamicului nevăzut. O jurnalistă relatează pe larg experiența sa cu boala, la limita morții.
Jurnalista Cristina Dinulescu Sterian din Buzău a povestit, într-o postare pe Facebook, experiența prin care a trecut după ce a contractat virusul SARS-CoV-2, când la început a avut simptome suportabile, însă ulterior totul s-a transformat într-un chin – putea respira doar cu masca de oxigen.
Cristina Dinulescu Sterian se arată îngrijorată de efectele pe termen lung ale bolii. Aceasta a relatat într-o postare intitulată „Pacienta din salonul 13”, cum a evoluat boala în cazul ei, dar și de efecte a avut asupra sa întreaga experiență. „Feriți-vă, fraților!”, conchide ea.
Sursa foto: Facebook
„Nu bagatelizați situația în care ne aflăm!”
„M-a lovit! M-a lovit cum nu credeam că o s-o facă! Viața mi-a dat o palmă aspră, mi-a spus că e momentul să mă trezesc, să-mi dau un restart, să încetez cu fuga, să mai las naibii stresul și dorința permanentă de a face totul cât pot de bine și de mult și de a-i mulțumi pe toți. A fost o palmă pe care, din păcate, au simțit-o dur și copiii și familia mea, o palmă ale cărei urmări le voi simți, probabil, toată viața, pentru că această palmă a venit la pachet cu urme adânci lăsate pe plămânii mei și Dumnezeu știe câte și mai câte”, și-a început jurnalista relatarea.
A simțit că virusul i-a inundat organismul
„Nebunia a început, sâmbătă pe 3 octombrie. Sara împlinise 7 ani cu o zi în urmă, i-am organizat atunci o mică petrecere cu copiii pe care îi întâlnea zilnic. Poate am greșit, însă ce părinte nu-și dorește să-și bucure copilul de ziua lui? (…) La câteva zile distanță de acest moment, eram deja toți 4, ai mei, contacți direcți ai unui caz confirmat. Am avut inspirația de a nu mai merge la serviciu, m-am izolat și a început așteptarea”, a mai povestit aceasta.
„La mine totul a început cu o durere cicălitoare de frunte, care nu ceda cu nimic, apoi cu tendința de a-mi drege vocea. Eu, vorbitor de radio de vreo 20 de ani, am această problemă, însă în contextul dat mi-am dat seama că e mai mult decât banala mea răgușeală. (...) Știam, simțeam cum virusul îmi inundase deja organismul. Mă ustura nasul când respiram, durerea de gât era nemaitrăită”, a mai povestit aceasta.
Furtuna de citokine: „S-a produs dezastrul!”
„M-am înființat la poarta secției de Boli Infecțioase. Nici prin gând nu-mi trecea că aici o să mor «un pic» și o să mă nasc pentru a doua oară. (…) După câteva zile în care totul a mers bine, cu afectare pulmonară sub 5 la suta și analize «un pic ciupite» s-a produs dezastrul. A început ceea ce se cheamă furtuna de citokine, o reacție a sistemului imunitar care provoacă dezastru și lasă urme adânci. A început lupta! Lupta mea pentru viață”, a mai relatat jurnalista.
„Odată declanșată furtuna de citokine, a început dezastrul și lupta lor, a medicului Micu Bogdan, a dr. Răduță si a asistentelor de a mă salva. Crp-ul, analiza care arată inflamația din corp sărise peste 74, afectarea pulmonară depășise 20 – 30 la sută. Cu o tenacitate incredibilă, fără a mă panica mai mult decât e cazul, dr. Bogdan Micu a început să pompeze în organismul meu tot ce credea și spera că mă va ajuta.
Antibiotice, antivirale, apoi plasma hiperimună pentru care îi mulțumesc Dr. Crăciun Adriana și celor care și-au făcut timp să doneze după ce au trecut prin boală. Au fost zile bune în care am respirat prin masca de oxigen, cu butelia lângă pat. A fost o bătălie incredibilă”, a mai povestit Sterian pentru Gândul.