Ei bine, într-o seară de august, un astronom, și el cazat acolo, cred că era Gogu Petrescu, ne-a vorbit celor din vila Antonescu, despre roiurile de meteori și despre Perseide. Serile de vară, pe Cioplea, erau încântătoare, încă nu apăruse ciuma secolului, televiziunea, nici netul, oamenii era normali, își zâmbeau și se distrau împreună. Se dansa, se juca șah, rummy sau cărți, poker, canasta, jocuri de societate, se spuneau bancuri, sau povești de pe front, se asculta radioul, posturi străine, pe scurte, în germană, franceză sau italiană. Tinerii se plimbau, ținându-se de mână și mai dipăreau câteva minute în liziera pădurii, unde nu băteau becurile. Se bea bere de Azuga, din cea adevărată, proaspătă, cu termen de garanție patru zile, adusă în sticle verzi cu gâtul prelung, în navete de lemn cu câte o bucată de gheață pe ele. Cele trei grătare fumeagau mereu cu miros seducător de mici și fripturi, dar și de cartofi copți. Nicăieri nu am mai mâncat mici așa de buni, nici măcar la Cocoșatul.

În vara aceea, a anului 1958, am văzut primii meteori. Pe la miezul nopții Gogu Petrescu ne-a pus să stăm afară, fără lumini, pe șezlonguriile mareșalului, făcute din pânză aspră, marinărească și din lemn dur de păr african, șezlonguri de croaziere. În circa o jumătate de oră am numărat 22 de meteoriți, în cor, bucurându-ne la fiecare cifră. Câțiva dintre ei au fost mai mari și mai strălucitori și parcă aveau o viteză mai mică, îmi amintesc perfect.