Dragi lupi, padawani și hobbiți, în noaptea de 12 spre 13 august am pândit Perseidele. Cu tot dichisul, adică bine îmbrăcat, cu pulover și ciorapi groși în picioare, e cam frig și umed pe aici, noaptea, așezat lungit pe un șezlong dublat cu o pătură de lână. Am stat o ora și am numărat 3 (trei) meteori, mari și lați, confirmați și de maestrul Smeoreanu.

Acum exact 52 de ani, în anul 1958, am ”vânat” prima dată Perseidele. Era Anul Geofizic Internațional, se lansase primul Sputnik, și tata, pe atunci Secretar al Academiei, a zis că nu este rău să mă inițiez în tainele cerului și ale cosmosului. În acel an Cabana Suedezilor din Pârâul Rece era plină de academicieni și invitații lor din străinătate, așa că noi am fost cazați în alt loc, la vila Mareșalului Antonescu de pe Cioplea, la Predeal. Tata și mama își luau concediu întotdeauna în luna august, mama lucra la Facultatea de Stomatologie și era în vacanță, oricum. Tata stătea cu noi câteva zile, pleca cu trenul din mica și cocheta stație de tren, cu stâlpi de lemn vopsiți frumos, în roșu închis și verde, din Predeal, apoi peste o săptămână, două, venea cu provizii și cărți pentru mine. Eu citisem, deja, toate cărțile de la bibliotecile publice din Predeal.