Unul dintre cei mai spectaculoși fotbaliști din istorie a eșuat la Barcelona, echipă care era antrenată în sezonul 2009 - 2010 de Pep Guardiola.
Zlatan Ibrahimovici (38 de ani) este un personaj unic în fotbalul mondial. Atacantul are în colecția de reușite goluri unice, dintre cele mai spectaculoase văzute pe stadioane, dar și un comportament rebel, nesupus, nonconformist, care de multe ori i-a creat probleme. Încă din copilăria marcată de divorțul părinților. „Am învățat să-mi port singur de grijă”, este fraza care a caracterizat cum s-a descurcat „Ibracadabra” până să ajungă la maturitate.
În privința fotbalului, suedezul a făcut cam tot ce putea face un jucător genial, dar va rămâne cu două mari frustrări. Una e legată de Liga Campionilor, competiție pe care n-a câștigat-o niciodată. Cea de-a doua vizează experiența nefericită de la FC Barcelona. Pe Zlatan, sezonul 2008 - 2009 l-a găsit la Inter Milano, acolo unde a lucrat cu Jose Mourinho, antrenor cu care s-a înțeles perfect.
În vara anului 2009, Barcelona a plătit 70 de milioane de euro și l-a cumpărat pe atacantul nordic. În plus, pe la Inter a fost cedat și camerunezul Samuel Eto’o. Gruparea catalană tocmai câștigase Champions League și începea să domine fotbalul mondial ca nimeni altcineva în istorie.
Erau premisele perfecte pentru Zlatan, care putea străluci alături de Messi, Xavi, Iniesta, Pique, Pedro sau Thierry Henry. Însă, Ibrahimovici a fost în contradicție totală cu viziunea despre fotbal și viață a tehnicianului Pep Guardiola.
„Eu zunt Zlatan” este considerată a fi una dintre cele mai tăioase autobiografii sportive. Atacantul n-a menajat pe nimeni și începe să-și povestească viața chiar cu episodul Barcelona. Disputa cu Pep a început încă de la primul antrenament, atunci când suedezul a ajuns la stadion la bordul unui Ferrari.
„PEP GUARDIOLA - managerul Barcelonei, cu costumele lui gri și fețele lui gânditoare - s-a îndepărtat spre mine, un pic cam sigur pe el. Pe atunci credeam că e în regulă, nu tocmai un alt Mourinho sau Capello, dar un tip OK. Era mult înainte să ne începem să ne războim. Era toamna lui 2009, iar eu îmi trăiam visul copilăriei. Jucam la cea mai bună echipă din lume și fusesem întâmpinat de 70.000 de oameni pe Camp Nou.
Eram în al nouălea cer - sau, poate, nu chiar. În ziare apăruseră ceva mizerii. Că eram băiat rău și toate chestiile alea: că eram dificil. Chiar și așa, eram acolo. Helenei (n.r - soția lui Ibrahimovici) și băieților le plăcea. Aveam o casă frumoasă în Esplugues de Llobregat și eu eram pregătit. Ce putea să se întâmple?”, scrie Ibrahimovici, care redă prima critică primită de la antrenorul catalan.
- Ascultă, a spus Guardiola. Aici, la Barca, suntem cu picioarele pe pământ.
- Sigur, am spus eu. Foarte bine!
- Așa că nu venim la antrenamente în Ferrari sau Porsche.
Am dat din cap, n-am sărit în sus, n-am zis ce dracu’ treabă ai tu cu mașinile pe care le conduc eu? Dar mă gândeam: „Ce vrea ăsta?” Ce mesaj îmi transmite? Credeți-mă, nu țin să par dur să vin într-o mașină trăsnet și s-o parchez pe trotuar sau lucruri de genul ăsta. Nu asta e ideea. Dar îmi plac la nebunie mașinile. Sunt pasiunea mea și am simțit altceva în spatele vorbelor lui. Era ceva de genul: „Să n-ai impresia că ești special!”
Ibrahimovici descrie și atmosfera din jurul echipei catalane: „Niciunul dintre băieți nu se purta ca o mare vedetă, ceea ce era ciudat. Messi, Xavi, Iniesta, toată gașca - erau ca niște copii de școală. Cei mai buni fotbaliști din lume stăteau cu capetele plecate și eu nu înțelegeam nimic.”
Așadar, relația Ibrahimovici - Guardiola a început cu stângul și avea să se deterioreze pe parcursul sezonului, deși suedezul susține că a încercat să se schimbe. „Mergeam cu Audiul clubului și stăteam acolo și dădeam din cap ca la școală sau mai degrabă cum ar fi trebuit să fac când eram la școală”. Pe teren lucrurile mergeau surprinzător de bine și Zlatan reușea să marcheze la foc automat, chiar dacă, povestește el „Mă gândeam chiar să mă las de fotbal - nu să renunț la contract, în fond, sunt profesionist. Dar îmi pierdusem entuziasmul (...).
În a doua parte a sezonului, randamentul suedezului a scăzut. Guardiola a trecut de la sistemul 4-3-3 la 4-5-1, cu Ibrahimovici vârf împins. Atacantul acuză că mutarea făcută de Pep a venit la dorința lui Messi și asta l-a afectat pe el, care nu mai putea să strălucească. „Guardiola m-a sacrificat. Ăsta-i adevărul. M-a închis acolo în față. În regulă, înțeleg dilema lui. Messi era vedeta”.
Ibrahimovici i-a explicat lui Guardiola că nu poate da randament în acel sistem. Din acel moment, relația s-a rupt total. „Nici nu se mai uita la mine și eu nu eram dispus să înghit așa ceva, chiar deloc, și, în ciuda noii mele poziții, am fost în continuare excelent (...) Nu-mi dădea nici măcar bună ziua. Niciun cuvânt. Evita contactul vizual cu mine. Dacă intram într-o încăpere, el ieșea.”
După un meci jucat de Barcelona cu Villarreal, în care Ibrahimovici a intrat 5 minute pe teren, suedezul a explodat în vestiar și i-a strigat antrenorului: „N-ai c...e”. Te c..i pe tine în fața lui Mourinho. Du-te dracu’!”
A fost momentul în care a devenit clar că lucrurile nu mai puteau continua așa. În următorul sezon 2010 - 2011 - Ibrahimovici a fost împrumutat la AC Milan, apoi a fost cumpărat de italieni. Paradoxal, Inter Milano, fosta sa echipă, a câștigat Liga Campionilor în 2010, după ce a trecut de Barcelona lui Ibrahimovici, scor 3-1 și 0-1 în semifinale.