Pentru regimul ayatollahului, fără Irak viața e pustiu

Sfârșitul războiului împotriva terorii este echivalentul sfârșitului unei epoci. De aproape două decenii, SUA au fost în război cu teroriști, de la militanții sunniți Al Qaeda până la talibanii afgani, scrie NationalInterest.

În aceste războaie, epicentrul luptelor a fost, conform administrației Bush, Irakul. În special, întinsul complex de clădiri ale ambasadei SUA, care a fost considerată de mulți imaginea armatei ocupante. Odată cu dispariția acelei armate, lucrurile nu diferă prea mult.

De aceea, consideră NI, principala provocare a SUA din Orientul Mijlociu pe viitor va fi, așa cum a fost sub administrația Trump, stabilizarea statelor din Golf și a aliaților lor împotriva puterii Iranului. O putere care nu visează decât să domine Golful Persic.

Problema strategică este că Iranul și aliații săi au devenit mai puternici decât adversarii lor, arabii sunniți, grație unor evenimente geopolitice, începute cu prăbușirea regimului talibanilor. În plus, apriția fără precedent a puterii de luptă ruse în Iran, a dat și mai multă forță puterii militare a Teheranului, potrivit nationalinterest.org.

Lăsate de capul lor, această fuziune, Rusia-Iran, ar putea convinge statele din Golf, și în special Arabia Saudită să facă pe placul Iranului. În cel mai negru scenariu, permițându-i Teheranului să domine Golful Persic și, astfel, prețul petrolului, transformând Iranul într-o mare putere.

Dar puterea coaliției Iranului se bazează pe influența sa în Irak. Fără Irak, Iranul este izolat efectiv. Cu un Irak aliat, își depășește cu mult adversarii regionali. E adevărat că nu deține încă controlul deplin asupra Irakului. Are control tactic și operațional asupra anumitor lucruri: de exemplu, traficul de rachete prin granița de est spre Siria și capacitatea de a ataca facilitățile SUA. Clasa politică irakiană este conștientă și reacționează la amenințările iraniene.

Irakul rămâne clar principalul câmp de luptă pentru influența politică iraniană. Este disputat într-un mod în care Libanul și Hezbollah nu sunt. Politica împotriva Iranului nu e deloc floare la ureche. Mulți se laudă cu sancțiuni împotriva Iranului,iar orice lucru teribil pe care îl face Republica Islamică este imediat condamnat de Occident.

Dar foarte puțini sunt cei care chiar vor să intre în hățișul intereselor politice și să lupte împotriva intereselor Americii în parlamentul irakian. Ambasada SUA este un instrument în această luptă, fiind unul dintre puținele simboluri ale Americii ca superputere din Irak. Iar Ambasada SUA din Bagdad e acum mai sigură decât în orice moment de după invadarea Irakului. Este una dintre cele mai valoroase piese din tabloul de securitate regional. Iar iranienii o știu, la fel ca și irakienii.