Cu o săptămână înainte de începerea școlii eu mă vânturam prin librării și papetării, foarte numeroase pe atunci. Multe s-au transformat, acum, în cârciumi și case de pariuri. Cumpăram cu banii puțini pe care îi aveam pixuri cehești mecanice cu creion, penițe rusești, călimare năzdrăvane din bachelită, care nu se vărsau, chiar dacă se răsturnau, gume și creioane românești. Ascuțitori metalice, pensule și acuarele. Plastilină, multă plastilină. Era o librărie mare, cu papetărie, pe colțul Mihai Eminescu cu Vasile Lascăr, era preferta mea, de acolo îmi făceam cumpărăturile, serios și cumpătat, stând mult pe gânduri și drămuind fiecare bănuț. Erau vremuri grele, sărăcie mare, nu ca acum. După lovitura de stat au făcut acolo o cârciumă ”Șarpele Roșu”. Ca în multe alte cazuri. Da, dar ”Șarpele Roșu” se dorea să fie altceva, decât o cârciumă sordidă, a ridicat alcoolul la grad de cultură și pe bețivii ordinari de acolo la oameni de artă. Bine că am prins timpul când acolo era o librărie de unde am cumpărat multe cărți! Problema în România nu este a banilor, a conducerii, sau a forței de muncă. Nu! Problema este alcoolismul marii majorități a populației.

Îmi spune un corespondent, are două fete la generală, că îl costă cam 2.000 de lei pentru fiecare fată, pregătirea de școală. Altul zice că îi trebuie 3.500 de lei. Răsfățați mai sunteți, dragii mei, mie îmi ajungeau două hârtii cu chipul lui Tudor Vladimirescu, adică 50 de lei. Exista uniformă școlară, foarte ieftină, dintr-un material gros și respingător. Eram săraci, nu ascund, așa erau mai toți, toată lumea se gândea mult până să cumpere ceva!