Evenimentul Zilei > Social > Reportaj din trenul care traversează Oltenia
Reportaj din trenul care traversează Oltenia

Reportaj din trenul care traversează Oltenia

Voiajul cu trenul în Ajun e spectacol de traiste cu bunătăţi pentru rudele de la ţară, studenţi cu casa în spinare, bătaie pe locuri şi şpagă pe faţă.

Gara de Nord, ora 11.00, o zi până la Crăciun. Peroanele fierb de călători încărcaţi cu pungi pe care scrie „Merry Christmas” sau „Happy new year”, ţărani aduşi de spate de sarsanale din rafie din care iese câte un colţ de cozonac, bărbaţi vânjosi care cară vin la peturi de 10 kg sau studenţi care târşâie trolere în care şi-au îndesat toată garderoba.
Unul dintre ei iese în evidenţă: duce la subţioară o unitate centrală Mac. Un amestec pestriţ de săraci şi bogaţi care trec unii pe lângă alţii nu fără a se atinge, dar fără sa se încurce. "Unde e Gara Basarab?", întreabă o femeie cu ochi plânşi un domn la palton camel. E cocoşată de un rucsac de munte mai înalt decât ea. Copilul care vrea să atingă pământul din braţele ei o echilibrează.
Sandviciuri, nicotină şi moda de pe peron
De la linia 1 trebuie să plece trenul spre Timişoara, care traversează Oltenia de la un capăt la altul. E 11.50, ora de plecare-12.47. Pe peron se mănâncă sandviciuri de la fast-food, se face plinul de nicotină şi se scuipă plămâni, pe fundal ascuţit de rotiţe de troler care scrijelesc cimentul. Respiraţia trecătorilor se ridică sub formă de vapori. Sunt minus câteva grade şi un aer încărcat ca de burniţă sau ceaţă.
Câteva ceferiste roşcate în veste bleumarin ies gălăgioase dintr-un subsol din spatele liniei. O domnişoară face frigul în geacă scurtă de imitaţie de piele, de sub care iese o posibilă rochie de tul alb. Din acoperiş îi pică apă direct în troler.
Cum operează blatiştii. Cum merge şpaga
Pe la 12 şi un pic parchează acceleratul. Se opreşte greoi şi uşile se deschid cu scarţâit. Coboară naşul. Mototoleşte eşarfa galbenă pe care o fluturase la intrarea locomotivei în gară şi se propteşte la mijlocul liniei în aşteptare. Câteva cucoane în cojoace sar să ocupe loc. Îşi dau la mână genţile, iar nechezatul li se risipeşte în vagon.
O puştoaică blonduţă gătită în palton movaliu, cu blugi tăiaţi, băgaţi în UGG-uri acostează un bărbat la vreo 40 de ani. "Aveţi idee cât costă un bilet la trenul asta, până la Craiova?", întreabă scurt. "Dacă eu am dat 42 de lei până la Caracal, atunci mata trebuie să dai vreo 50 de lei", o lămureşte caracaleanul. "Că mi-am uitat legitimaţia acasă", spune cu regret. Îi mulţumeşte şi se duce glonţ la naş.
Îi zâmbeşte ştrengar câteva secunde, după care el îi face semn cu mâna spre capătul primului vagon. Tranzacţie reuşită. Un grup de câţiva tineri gelati, cu blugi albiţi de vreme şi din fabrică îl iau la rost. Rânjesc vinovaţi, iar naşul le face acelaşi semn mecanic: la primul vagon. Câteva secunde ezită să întoarcă capul spre martorii cinstiţi.

Graffiti, parabolicele din Giuleşti şi ciorile de la groapa de gunoi
La şi patruşapte, trenul porneşte bleg. Dincolo de geamul pătat, rămân în urma şinele ruginite şi încălecate pe alocuri, ziduri cu graffiti cu preaslăviri pentru Rapid şi urări de bine pentru Steaua, blocurile jerpelite, verzi-albăstrii ale Griviţei, casele mocirlite cu antene parabolice ale Giuleştiului-Sârbi, copii cu muci la gură care flutură lemne împodobite cu hârtie creponata şi beteală argintie în descompunere, croncănitul ciorilor de la groapa de gunoi, înzorzonata ca de Sărbătoare.
Când încep să se deruleze peisaje anoste cu Câmpia Româna şi stâlpi de telegraf, călătorii instaureaza singura formă de intimitate în tren: îşi baga câştile în urechi şi îşi scot laptopurile. Un vânzător ambulant înşiră nimicuri, printre care o brichetă care suprinde o poziţie sexuală.
„Mă duc să fumez, te mai uiţi şi la geanta mea”
Trenul geme de călători. Ordinea nu se instaleaza nici la 20 de minute de la plecarea din staţie. La clasa I e open- space, respirabil, dar la clasa a II- a se păstrează schema cu vagoane cu cinci- şase locuri şi hol lung şi îngust, care se blochează rapid de rucsace, genţi şi călători fără loc sau bilet.
Într-unul din vagoane, un bărbat uscăţiv la vreo 40 de ani, cu fes de lână pe cap picotă pe scaun, în poziţia picior peste picior. Îşi netezeşte din somn mustaţa bogată şi perfect arcuită şi îşi aranjează gulerul cămăşii. Se trezeşte să-i urce unei studente întârziate trolerul. "Până unde mergi?", o întreabă sfios. "Până la Filiaşi", răspunde fata plictisită. "Mă duc să fumez şi eu o ţigără", îi face bărbatul semn către capătul holului. "Te mai uiţi şi la bagajul ăsta din când în când". Fata încuviinţează. Compartimentul e încă gol. O bătrână intră cu un palton mototolit în mână. "Las şi eu ăsta aici, ca la mine nu mai e loc".
"Ăsta e locul meu. Dumneavoastră aveţi la 5"
La Roşiori, un bătrân de 70 de ani, înfofolit într- o şubă albastră cu blană, cu biletul în gură şi două genţi murdare în mâini strică toată ordinea. Nu nimereşte din prima şi toate bagajele se pravălesc peste picioarele vecinilor de compartiment. "Le las aici jos, că am nişte sticle în ele, să nu se spargă. Nu vă suparaţi, da?", şi trece mai departe fără sa aştepte răspunsul.
Tot compartimentul se umple de un miros stătut amestecat cu naftalină. Rămâne în costum de stofă gri. Prin crepeul sacoului, se vede cum pantalonii se prăvălesc cu tot cu centura mâncată pe margini. La Caracal, îl dă la o parte o domnişoară creaţă. "Uitaţi aici biletul. Dumneavoastră aveţi la vagonul 1, nu 6". Bătrânul o ia de la capăt. Scena este întreruptă de controlor. Două din fete au bilete cumpărate online. Moment de derută. "Câţi sunteţi cu printuri?", întreabă naşul. "Suntem fiecare cu biletul lui", răspund mirate. "La vagonul 6 trebuie să fiţi patru cu rezervări", le lămureşte.
Dacă nu e metodă tradiţională, procesul compostării biletelor este îngreunat. Naşul se uită contrariat când la buletin, când la bilet, când la lista din mână. "E ok. Călătorie plăcută", se hotărăşte în cele la urmă.
Baia, cea mai "luxosă" cameră din tren
Drumul până la baia din fundul culoarului e marcat de obstacole. Până intri aştepţi la rând. O doamnă care nu mai prinsese loc povesteşte cu înflăcărare.
"Vin de la Bucureşti de la fi-mea. Fusei să am grijă de nepot că ea n-are timp că are servici. Fac naveta în fiecare săptămână. Vin acasă doar să fac de mâncare la soţ. Acu’ stătui 2 săptămâni şi nu mai putea să vin mai repede", e mândră femeia.
În spatele ei, un fum gros de ţigăra taie din mirosul de urină care trage la nas. Două lăzi pline de sucuri la jumătate, chipsuri, napolitane şi ciocolată sunt proptite lângă uşa de la baie. Toaleta de la clasa a II-a e focar de infecţie. Apa nu se trage şi urina care se apropie ameninţător de colac se bălăgăne dintr-o parte în alta. Din coşul de gunoi ies resturi de hârtie igienică roz, iar pe blatul de lângă chiuvetă, resturi de săpun verde se descompun. Pe perete e scris cu carioca neagră Mirela86, 0734567012. Pe geam se vede cum ninge slab în gara din Craiova.

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: