Germanii se plâng că îi dor toate mădularele, după ce au încercat să culeagă de unii singuri sparanghel. Asta pentru că muncitorii români nu au mai ajuns la fermele lor. Unii fermierii și-au chemat potențialii cumpărători să-și culeagă singuri marfa
Zilele trecute, muncitorii sezonieri din România ar fi trebuit să sosească la Albertushof, în zona St. Leon-Rot, pentru culegerea sparanghelului. Dar, din cauza pandemiei de coronavirus, există probleme cu transportul muncitorilor români, care a fost amânat de mai multe ori.
Până când românii vor ajunge la Karlsruhe, fermierii au permis localnicilor să închirieze rânduri de sparanghel și să îl culegă, iar apoi să ia acasă din el cât doresc.
Ideea a fost bine primită, până când clienții au descoperit că de fapt nu e deloc o muncă ușoară, informează ziarulromanesc.de. care citează rnz.de. Ferma din Albertushof unde erau așteptați mai mulți români a închiriat 20 de rânduri de 230 de metri fiecare pentru persoanele care doresc să-și culeagă propriul sparanghel.
„E foarte distractiv, dar după aia toate oasele mă dor”, a declarat Natascha Heinzmann, una dintre culegătoarele de ocazie. Ultima dată când a cules sparanghel s-a întâmplat cu bunicul, în copilărie. Situația este similară și pentru Anna Frey, din St. Leon, care a scos sparanghelul tot ca pe vremea copilăriei. Cele două femeie culeg cam trei kilograme pe zi, lucrând în ture alături de familiile lor.
La ferma Straussenhof Nauert din Walldorf, proprietarul, Lars Kruger, a lansat un apel pe Facebook în încercarea de a găsi muncitori localnici. A avut 30 de oameni care și-au manifestat interesul pentru această muncă grea și a angajat 12, dar aceștia au renunțat după câteva zile, fiind depășiți fizic.
Carolin Schiller a lucrat ca profesor de yoga în Asia până cu puțin timp înainte de izbucnirea pandemiei. Deoarece nu poate călători din cauza restricțiilor de călătorie, a ajuns la fermă, să culeagă sparanghel: „E o muncă grea și după ea, cazi lat pe canapea.” În mod normal, toți cei intervievați au muncit de la 6 dimineața până la ora două dupăamiaza, dar foarte puțini s-au mai întors pe câmp după o singură zi de muncă.