Chiar daca au iesit la pensie, doua surori din Capitala nu s-au resemnat in fata varstei si navigheaza pe net ca niste adevarate profesioniste.

Doua pensionare din Capitala isi petrec timpul navigand pe internet sau facand baze de date pe calculator, cu o dexteritate pe care compatrioatele de varsta lor o dedica mai degraba impletitului.

Mai pe Yahoo! Messenger, mai pe Google Talk, ziua trece mai usor. Surorile Bogdan par sa fi intinerit pe masura ce trece timpul si se inconjoara de tehnologie. Mai degraba sunt „rupte” din viitor decat din trecut.

DC++  si jazz In apartamentul surorilor Bogdan, din Sectorul 3 al Capitalei, e lumina si curat. Prin ferestrele de termopan patrunde lumina zilei, cuminte, ca la ea acasa, si se agata de albul orbitor al peretilor proaspat varuiti.

E tihna aici. In bucataria aranjata, surorile Elisabeta si Constanta, Lizeta si Tanti pentru prieteni, sorb incet din cani de cafea. Au 63 si, respectiv, 60 de ani, o pensie modica de pe urma unor cariere de inginer mecanic, respectiv medic, si o „foame” teribila pentru tot ce inseamna internet si calculatoare. Chiar daca nu au copii de la care „sa fure meserie”. Totul vine simplu, spun ele. Nu trebuie decat „sa-ti deschizi mintea”.

Cele doua pensionare petrec ore bune navigand pe World Wide Web sau schimband cate o vorba, pe chat, cu prietenii plecati din tara. Se minuneaza de ofertele de turism si de fotografiile de prin Dubai sau alte zone exotice descoperite pe internet. Site-urile preferate: „De toate. Tot ce inseamna informatie. Carti, muzica”. Traiasca DC++!, rad femeile.

„Muzica clasica sau un jazz bun. Asta ne place noua”, spune Tanti, tragand elegant dintr-o tigara. Apoi, munca in Excel. Nu pe bani. Mai mult pe prietenie. „Ca ne e frica de snapani”, spune Lizeta.

„Testerita” sexagenara Pe Tanti o mai „folosesc” unii prieteni programatori ca „testerita” pentru unele programe sau baze de date pe care le construiesc pe calculator.

„Daca e un program de contabilitate, ma mai intreaba unde sa schimbe sau ce sa simplifice. Nu-mi plac interfetele cu multe ferestre. Trebuie dintr-o fereastra sa ai totul”, spune ea. Nu-i trebuie decat sa arunce o privire prin toate astea si-ti poate spune unde „dai prea multe clickuri”, unde poate fi mai simplu. Cum de a ajuns un medic generalist care a avut pe cap un intreg dispensar de tara prin Calarasi sa manance calculatoare pe paine?

„Totul a inceput prin ‘94”, isi deapana Tanti agale povestea. Atunci i-a zis un prieten, plecat acum in Olanda, ca sta pe capul ei pana o invata ce si cum cu o  „hardughie” de 284.

Erau printre primele PC-uri din Romania si multi, ca si Tanti, nici n-ar fi visat ce-o sa se petreaca cu internetul in doar cativa ani . „Vedeam documentare, filme, din astea, cu calculatoarele alea care erau cat un dulap. Ma minunam de cum au putut sa faca asa ceva!”, spune Tanti.

Minunea lumii

„In Excel face minuni!”, isi lauda Lizeta sora mai mica. „Cred ca stie formule cat nu stie un profesionist! Are ea usurinta asta de a lucra cu situatii numerice.

Si-a facut singura contabilitatea cand avea cabinetul medical”, spune, plina de mandrie, Lizeta. Acum, Tanti face declaratiile fiscale pentru colegi. Lucreaza uneori toata noaptea.

De ceva vreme, Tanti zambeste ceva mai des, chiar daca, spune ea, problemele de sanatate o mai impiedica sa iasa la plimbarile facute „mai mult de nevoie, decat de voie”.

Zambeste pentru ca are Router nou, wireless. Il arata cum sta nou-nout in cutie. „Folosesc Skype, Google Talk si Messenger. Cu routerul asta n-o sa mai stea sora mea langa mine cand mai vorbim in strainatate. Eu o sa stau la calculatorul meu, ea la al ei si o sa navigam”, spune Tanti.

Ultima oara cand s-a mai bucurat asa a fost cand a primit monitorul LCD, extraplat, cu cristale lichide. Povesteste ca, atunci cand i l-a adus amicul din Olanda, a topait ca un copil de bucurie. Lizeta spune ca ei nu-i place cu extraplat, e adepta monitorului „pe stil vechi”, ca are „culori mai frumoase”. „Auziti, stiti de Pando, nu? E programul ala ca poti sa trimiti pe net si fisere de 1GB, fara probleme”, spune Tanti, cu un aer informat.

„Daca ati sti ce bucurie e internetul! E o minune, nu altceva. Minunea lumii! Eu asa am zis, cand am vazut internet prima data: m-am simtit ca la o nastere. Ai acelasi sentiment ca atunci cand il prinzi pe ala micu’ si-l aduci pe lume. Minunea lumii!!!”.

Pasiuni ascunse Tanti face un scurt tur al apartamentului. „Sa va arat cu ce ne ocupam noi!”, spune vesela. In fiecare camera, se opreste si arata de pe pereti imagini cusute atent, goblenuri colorate, ca de icoana, ori peisaje cu pasari, in apus. „La varsta asta, bucuriile sunt putine”, spune sora Lizeta. Asadar, cand nu sunt „Available” on-line, surorile Bogdan mai cos la cate un goblen. Pentru unul mare poti lucra chiar si cate un an.

Explicatii

Batranii romani si netul, o exceptie

Sociologul Augustin Cambozie crede ca pensionarii din Romania nu au avut sansa celor din tarile vestice, in special a celor din popoarele cu spirit „germanic”, care au fost la momentul inventarii calculatorului si a boomului tehnologic direct implicati in dezvoltarea acestora.

De asta, pentru romani, doua pensionare care folosesc calculatorul nu pot fi decat o exceptie. „Cred ca are legatura si cu temperamentul popoarelor. Noi, romanii, latinii, nu suntem atat de atrasi de calculator ca mijloc de petrecere a timpului liber. Noi nu ne pierdem vremea pe net. Preferam sa stam cu prietenii, sa iesim la un sprit. Doamnele de care vorbiti sunt o exceptie. Pentru majoritatea dintre romanii cu varste peste 55 de ani, internetul este ceva nou si nu se pot folosi de el asa cum si-ar dori. Am vazut foarte putine persoane care fac asta”, spune acesta.