Creditul Social, implementat deja în mai multe orașe din China. te urmărește peste tot: te vede cu camere cu recunoaștere facială, te ascultă prin aplicațiile telefonului, te supraveghează ce scrii pe internet și îți dă note: de la traversatul pe zebră și hărnicia în muncă, până la gradul de obediență și devotament față de Partid.
Creditul Social este visul suprem al tuturor dictatorilor care au făcut umbră și sânge pământului: nu e nevoie să te pedepsească, o faci tu singur, luând note proaste. Ai trecut strada pe roșu, o bilă neagră. Ai înjurat regimul, zece bile negre. Ai spart normele la muncă și nu ieși din cuvântul șefilor, te umpli de bile albe ca un cofraj de ouă.
În funcție de notele obținute, câștigi sau pierzi din drepturile tale de cetățean. Dacă îți vezi de treabă și nu cârtești, te poți bucura de o sumă de favoruri, precum călătoriile cu trenul sau avionul, credite bancare, copii dați la școli acătării. Dacă ești abraș și te încordezi în contra sistemului, pierzi tot și ești exclus din societate. Tu și familia ta. Pur și simplu nu mai exiști.
Aici, Sistemul mai are de lucrat la reglajele fine. Nu s-a decis încă ce soartă rezervă acestor cadavre vii: varianta „uigură” – închiderea în lagăre de muncă și reeducare, sau varianta „COVID” – dispariția fizică a celor care au avertizat despre existența virusului de la Wuhan, amenințând astfel să pună în pericol infectarea planetei.
Ne puteți urmări și pe Google News
Sistemul Credintului Social a început deja să fie aplicat cu entuziasm în Occident. Pioniere sunt aceleași companii multinaționale, care se dau în vânt după paradisul chinezesc, acolo unde nu există nici sindicate, nici negociere, nici protest, ci doar salarii infecte și obediență fără de sfârșit.
Ele, multinaționalele, nu mai sunt de mult motoarele capitalismului, ci niște monștri socialiști cu poleială de marketing, pentru care nu mai contează eficiența ci corectitudinea politică, nu mai contează inițiativa ci supunerea. Aceste gorgone rezultate din împerecherea împotriva firii a Profitului cu Ideologia își concediază salariații nu pentru că sunt puturoși sau incapabili, ci pentru că îndrăznesc să scrie pe rețelele sociale că nu doar „Black” ci „All Lives Matter” sau că statuile nu trebuie demolate pentru că istoria nu poate fi rescrisă.
Acest coșmar, care depășește până și imaginația lui Orwell, bate la ușa noastră. Ba unora a început deja să li se infiltreze prin case, ca o mâzgă care se așază pe toate: pe lucruri, pe memorie, pe creier.
Lumea și viața noastră, așa cum încă ni le mai aducem aminte, atârnă într-un singur cui, și acela șubred, de care trag toți să-l smulgă: Donald Trump, zurbagiul din primul rând.
Recomandările noastre
