Mădălin Hodor, cel care a publicat o listă cu 200 de nume de intelectuali, elaborată de Securitate, și a consemnt că e vorba despre colaboratori ai serviciului opresiv al lui Ceaușescu, a rămas fără calitatea de cercetător al CNSAS. Aceasta i-a fost suspendată de o comisie a instituției, în urma unei anchete disciplinare care a vizat publicarea documentului fără o cercetare riguroasă și fără respectarea strictă a legii CNSAS.

În apărarea istoricului și fostului cercetător CNSAS a sărit Revista 22, cu un articol semnat de Andrei Oiștenu. Domnia sa susține că Mădălin Hodor „nu a făcut eroarea” de a-i numi pe intelectuali „colaboratori ai Securităţii, ci doar a publicat un tabel de persoane (emis de Departamentul antiemigraţie al Securităţii Statului) care sunt numite ca atare în document: „colaboratori care sunt în legătură cu unitatea noastră (U.M. 0225)””.

Desigur, poate fi o explicație pentru demersul „cercetătorului CNSAS” Mădălin Hodor dacă chiar vrem să-i găsim o scuză. Sau, mai plastic, să aruncăm celui care se îneacă o mlădiță de salcie.

Doar că domnul Andrei Oișteanu omite faptul că istoricul era cercetător autorizat al Arhivelor Securității și nu un jurnalist care descoperă un document și se grăbește să-l publice fără a face investigații mai ample și verificări în legislație. Jurnalistul, spre deosebire de cercetătorul CNSAS, este doar un furnizor de informații, trage semnale asupra unor teme sau personaje. Cercetătorul, de data aceasta și angajat al Direcției Investigații a CNSAS, o instituție importantă a statului, se mișcă în limitele unei legi și e dator să investigheze în arhive până descoperă adevărul. Abia pe acesta ni-l comunică. Altminteri, nu-i nicio diferență în ceea ce făcea Securitatea când transforma un cetățean urmărit de ofițerii ei în informator sau din informator îl făcea urmărit.

Așa cum am scris și în editorialul din 18 aprilie a.c. (Fantomele Securității sunt împărțite și ele în funcție de simpatii), atunci când a izbucnit scandalul „Listei lui Hodor”, lucrul cel mai grav este atunci când apar cu informații incomplet verificate sau tendențios prezentate persoane care fac parte din instituții ale statului cu responsabilități în domeniu sau dau verdicte jurnaliști care habar n-au de legi, de activitatea CNSAS sau care manipulează mediatic, în funcție de simpatia sau antipatia pentru un fost „informator/colaborator” al Securității.

Un angajat CNSAS, având calitatea de consilier la Direcția Investigații, cum era Mădălin Hodor, trebuie să cunoască bine legea după care își desfășoară activitatea, precum și etapele pe care trebuie să le parcurgă până la a dovedi că un om a fost informator, colaborator sau a făcut poliție politică în perioada comunistă.

La domnul Hodor, lucrurile sunt și mai grave. El a cerut în calitate de cercetător să i se pună la dispoziție documentul cu pricina. I s-a dat, conform legii, cu anonimizarea impusă. Adică erau șterse numele de pe listă și pasajele care erau considerate că aduc atingere vieții private a celor consemnați de securiști. Episodul se petrecea înainte de alegerea președintelui Academiei Române, când sursele îl dădeau drept câștigător pe prof. univ. Ioan Aurel Pop.

Deoarece numele intelectualilor nu apărea în clar pe documentul ce îi fusese pus la dispoziție, Mădălin Hodor a făcut o nouă cerere, de data aceasta în calitate de angajat al CNSAS care face o cercetare extinsă. A dus-o altui angajat de la arhivă și a obținut copii după dosarul Securității. De data aceasta, documentele nu erau anonimizate. Pentru această faptă a fost cercetat disciplinar de comisie domnul Hodor, nu pentru delicte închipuite!

Corecte sau nu, există niște reglementări legale care pun frână CNSAS în a se pronunța asupra colaborării cu Securitatea a unei persoane, chiar și atunci când în arhivă s-au găsite note informative și angajamentul de colaborare a celui verificat. Am dat ca exemplu dosarele fostului ministru al Educației Mircea Dumitru, și al fostului ministru de Externe Andrei Marga.

„Cu toate că s-au găsit 5 note informative date de Mircea Dumitru și angajamentul de colaborare cu Securitatea, semnat în 1980 sub numele conspirativ „Negulescu” (n.r. s-a făcut și expertiza grafoscopică), în concluzia formulată de CNSAS se arată că elementele existente „nu se circumscriu prevederilor art.2 lit. a și b din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și desconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări din Legea nr. 293/2008, astfel că domnului Dumitru Mircea nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității, în sensul legii”. (…)

Andrei Marga, care a negat și el că a scris note informative semnate „Horia”, „sursa Mureșan” sau „sursa M.A.”, a primit verdictul definitiv de la Tribunalul Maramureș, în 2015: colaborator al Securității!”, arătam în textul din 18 aprilie.

Li s-a întâmplat acestor doi intelectuali ceva? Sunt ei puși la stâlpul infamiei de că- tre cei care azi îl apără pe istoricul-cercetător Mădălin Hodor că a aruncat pe piață un document al Securității? Românii au ajuns să fie iertători cu cei pe care îi simpatizează și încărcați de ură viscerală pentru cei pe care nu-i plac.

Dacă consilierul și cercetătorul Hodor își făcea treaba ca lumea, poate că ar fi fost în stare să găsească și niște probe cât de infime care să demonstreze că cei 200 de intelectuali au colaborat cu UM 0255. Dânsul s-a grăbit însă să-i pună o etichetă rectorului de la UBB Cluj înainte ca acesta să fie ales președintele Academiei, așa cum o demonstrează faptele, cronologia lor și verdictul comisiei CNSAS.

Stați liniștiți, Mădălin Hodor nu a suferit marea lovitură a vieții! I s-a suspendat doar calitatea de cercetător, dar va continua să fie angajatul CNSAS și să-și primească leafa de consilier.