Patrimoniu sau dezvoltare? Locuri unice şterse de pe lista UNESCO
- Adam Popescu
- 12 septembrie 2010, 19:58
Nu s-a întâmlat decât de două ori, în Germania şi în Oman, dar posibilitatea există. În anumite situaţii, locuri sau bunuri aflate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO sunt eliminate din această listă, atunci când autorităţile din statele în care se află patrimoniul în cauză au eşuat în a-l proteja.
În anul 2007, Comitetul UNESCO anunţa, în premieră, ştergerea unui loc de pe listă: Sanctuarul Arab de Antilope din Oman. Motivul a fost decizia statului Oman de a reduce suprafaţa zonei protejate cu 90% pentru a face în zonă prospecţiuni pentru localizarea zăcămintelor de minerale.
Drept urmare, specialiştii Comitetului au considerat că această acţiune a distrus valoarea universală excepţională a sitului, înscris în listă în 1994, şi care găzduieşte unul dintre puţinele grupuri de antilope arabe aflate în sălbăticie.
În 1996, populaţia de antilope din aria protejată era de 450, dar de atunci ea s-a diminuat permanent, ajungând la 65. De asemenea, nu mai există decât patru perechi de antilope care cresc pui, ceea ce face ca viitorul acestor animale să fie foarte incert. Declinul a fost pus de UNESCO pe seama braconajului şi a degradării habitatului. În rezervaţie se află şi alte specii ameninţate, precum gazela arabă sau dropia.
Micşorarea ariei protejate şi planurile statului Oman au convins Comitetul că valoarea şi integritatea ariei din Deşertul Central vor fi distruse. Podul care a detronat Dresda din lista UNESCO
Un alt stat care şi-a pierdut plasarea unui sit pe lista UNESCO a fost Germania. Înscrisă în 2004, aria denumită Valea Elbei din Dresda se întinde de-a lungul a 18 kilometri între Palatul Ubigau şi câmpurile Ostragehege din nord-vest, până la Palatul Pillnitz şi Insula Râului Elba din sud-est.
Valea Elbei din Dresda conţine exemple ale arhitecturii aulice (Palatul Pillnitz, de pildă), dar şi ale celei industriale sau ale clasei de mijloc, reprezentative pentru dezvoltarea urbană europeană din perioada secolelor XVIII-XIX.
Unele terase în pantă situate de-a lungul râului sunt în continuare folosite pentru viticultură, iar anumite sate şi-au păstrat structura istorică şi elemente tipice pentru revoluţia industrială, precum podul din oţel „Minunea Albastră”, lung de 147 de metri (ce datează din 1891-1893) sau funicularul (1894-1895). Navele cu aburi (cea mai veche datează din 1879) sunt în continuare folosite de pasageri.
În anul 2005 a fost organizat un referendum prin care cetăţenii din Dresda au fost consultaţi cu privire la construirea unui pod de oţel cu patru benzi peste râul Elba, al cărui scop era de a decongestiona traficul în zona centrală.
Majoritatea a votat pentru, însă consiliul oraşului a oprit planurile în 2006, în urma plângerilor UNESCO, ce a ameninţat că va scoate Valea Elbei din Dresda de pe listă din cauza planurilor municipalităţii.
Pentru a evita construirea podului Waldschlösschen Bridge, care ar schimba ceea ce UNESCO numeşte peisajul cultural din Dresda şi s-ar afla în dezacord cu arhitectura zonei, organismul a recomandat construirea unui tunel în locul podului.
În urma unei acţiuni în justiţie a statului Saxonia, în 2007, instanţa a decis în favoarea construirii podului. Hotărârea a fost numită „o zi tristă pentru Germania” de vicepreşedintele Parlamentului german, Wolfgang Thierse.
În 2009, Comitetul a scos de pe lista UNESCO Valea Elbei din Dresda din cauza începerii construirii podului, după ce specialiştii au considerat că situl a eşuat în a-şi păstra valoarea sa excepţională universală.