Vă răspunde Psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedinte la Federaţia Română de Psihoterapie.
Lavinia Durdulei: Dacă îi este foarte rău cuiva de lângă mine, mi se face şi mie rău, mai ales dacă varsă. Unui prieten foarte bun îi este teamă de injecţii şi nu suportă să vadă sânge, iar dacă nu este scos din încăpere leşină. De unde vine această sensibilitate şi ce soluţii recomandaţi? În cazul tău, sensibilitatea pleacă de la empatie. Ne identificăm cu cei din jur şi, dacă empatia vine din partea unei persoane mai labile emoţional, aceasta îşi va însuşi trăirile celeilalte persoane.
În cazul prietenului tău, lucrurile sunt mai complexe. La bărbaţi, apare angoasa de castrare. Contrar aparenţelor, bărbaţii sunt mult mai sensibili la durere şi suferinţă pentru că există o frică ce pleacă din constituirea lor: frica de a fi invalid, handicapat. Orice stomatolog ne poate spune că bărbaţii sunt mai sensibili decât femeile. Bărbaţii sunt cei mai „răi la boală“. Unii reuşesc să mascheze acest lucru, dar în interior se consumă foarte mult.
Până la vârsta de 2 ani şi jumătate, nu contează apartenenţa la sexul biologic. La un moment dat, copiii află că oamenii se împart în două categorii. Din momentul acesta, drumul dezvoltării unui băieţel este foarte diferit de cel al fetiţei. Se trezeşte cu un „obiect“ între picioare care îl încurcă şi îl doare, dar care este valorizat. I se cere să dovedească o atitudine falică ce decurge din posesia penisului. Acest „obiect“ poate însă să dispară. O injecţie, un traumatism sau o boală este ca o castrare pentru bărbat.
Vă sfătuiesc pe amândoi să vă obişnuiţi cu ideea că reacţionaţi aşa la situaţiile descrise şi să le evitaţi, pe cât posibil.
NOTĂ. Aşteptăm întrebările dumneavoastră la adresa de e-mail viata@evz.ro sau la adresa „Evenimentul zilei“, bd. Dimitrie Pompeiu, nr. 6, sector 2, Bucureşti, secţiunea Viaţa.
Recomandările noastre
